Poezii despre Adam și Eva, pagina 2
"Omagiu strămoșilor"
Nu știm de-a urmărit un scop,
Când Darwin ne-a-nvățat, savant,
Cu stilul său cel elegant
C-avem strămoș pitecantrop
Adam și Eva au "un hop"
Iar crezul nostru negalant
N-a mai găsit interesant
Să-i pomenim a fi "în top";
Belele apar potop
În sânu-ntregei noastre ginte,
Și-am moștenit putere-un strop,
Da-i mulțumim c-un gând fierbinte
Strămoșului pitecantrop,
Că nu ne-a dat și a lui minte.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne întrebăm
Să ne întrebăm
și medităm,
ce s-ar fi întâmplat
de Adam ar fi...
rupt mărul în două,
dărindu-i Evei jumătate.
Eram în Paradis și acum
văzând că am înțeles
de la Dumnzeu,
iubirea....
Împărțind și veninul
și-ndulcirea
ce o aduce
nemurirea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam
Dezic, și mă dezic de tot ce am.
În fapt, ce vrea să-nsemne a avea?
Sunt singur. Sunt căzut. Sunt ha'adham*.
Și lângă mine stă femeia mea.
Ca ins primordial în Paradis,
N-am ascendență. Cât despre urmași,
Vrăjmași își sunt. Și mie-mi sunt vrăjmași.
Urmașii mei trupești m-au compromis.
Iar Eva, dăruită de Acel
Ce m-a creat, e-un dram din trupul meu.
Un unic trup clădim în Dumnezeu.
În lume, deci, suntem doar eu și El.
_____
*ha'adham (ebr.) omul de pământ.
poezie de Eugen Dorcescu din Elegiile de la Bad Hofgastein (26 septembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată, deschide-mi poarta
Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam și Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Și plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig și bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipă doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!
poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O domnișoară primordială
evaporată dintr-o primă relație cu
un adam vicios: eva
își cumpăra motivată frunzele de
viță nobilă de la mall
(?!) iar
fostul iubit încă-i fumează în lipsă
de altceva chiloțeii pur vegetali
ce scot cârcei din sertare așa
cum ar băga zânzanie o insectă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul șarpelui
Șarpele în grădină
Dacă n-a fost Dumnezeu
Atunci a fost zborul
Și energia din sângele lui Adam.
Sângele din trupul lui Adam
Care s-a strecurat în Eva
Era elementul nemuritor
Despre care Adam a jurat c-a fost iubire.
Sângele din trupul Evei
Care i s-a scurs din pântec
Înnodat pe cruce
Nu avea nume.
Nimic altceva nu s-a întâmplat.
Din iubirea care nu poate muri
Se revarsă milioane de chipuri
Și epiderma agoniei
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspirații serafice
Să trecem peste obstacole sumbre
Cu hotărâre și insistență vă spun:
Să nu luăm umbre nici întunericul
De nici un fel pe itinerare
Ocolind obstacole ce vin în răspăr
Să trecem peste zăgazuri cu sârg
Urmărind cu insistență răsăritul
Undeva pe plaiuri între fluvii
Am putea găsi raiul potențial
Precum grecii în Câmpiile Elizee
Precum Adam și Eva în eden
Acolo cine dezleagă taina virtuții
Va putea rămâne în tărâmul veșniciei
Acolo s-a născut o nouă generație de stele
Acolo sunt dimineți fără apus
În care prezentul se dilată total.
poezie de David Boia (12 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șarpele
Noi, astăzi n-am fi existat,
-Să ne-amăgim cu chiu cu vai-,
De nu ar fi intrat în rai,
Vestitul șarpe, blestemat
Iar Eva, s-a destrăbălat,
Că și Adam în acel plai,
Avea un șarpe fără bai,
De ce, parșiva l-a schimbat?
Se pare că, deși plăpândă,
Era cum zis-a, cam flămândă:
- "De cele ce s-au întâmplat,
Adame-mi pare foarte rău
Că ai și tu, e-adevărat,
Dar este vai de capul său!"
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2010)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă profană
Stăpâna mea, învață-mă să plâng,
Așa cum până astăzi n-am plâns încă ―
Să plâng, dar să nu mă mai frâng
Ca Prometeu, legat de stâncă...
Să plâng și eu ca biblicul Adam
Gonit de Dumnezeu din Paradis,
În clipa când, cu Eva, ne trudeam
Să descifrăm întâiul nostru vis...
Învață-mă să-mi plâng ca Boabdil
Grenada vieții mele din trecut,
Pierdută-n clipa când ― un biet copil ―
Mi-o apăram cu-o suliță și-un scut...
Și dacă-n viață n-am putut citi
Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,
Ca și Hamlet, "A fi sau nu a fi?...",
Stăpâna mea, învață-mă să mor!...
poezie celebră de Ion Minulescu din revista Fundațiilor Regale - 1 iunie 1942
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea
pe umerii șarpelui
se sprijină păcatul
mărul se disipă în frunză
când Eva adoarme
cârtița duce
greul pământului
fragilitatea ierbii transcede
în seva copacilor
și Adam plânge
apăsătoare și dulce
rămâne privirea
șireată a vulpii
ce cară în spate o sferă
din care se nasc
oameni plăpânzi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Adam și Eva, adresa este: