Poezii despre sfârșitul lumii
58 de poezii despre sfârșitul lumii.
Și așa vine
Și așa vine sfârșitul lumii,
Nu cu un bang, ci cu un scâncet.
poezie de T.S. Eliot din Oameni fără conținu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna de la sfârșitul lumii
Mama era iarna de la sfârșitul lumii
toată stătea pe câmp
copacii se albeau din tâmplele lui de țărm nătâng
timp de un gând iar nu timp de cuvânt.
Se răcise mâncarea pe masă
casa noastră nu mai avea casă
tatăl meu era plecat pe câmp
mama era iarna de la sfârșitul lumii.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngrozitor
Uneori mă gândesc
la sfârșitul lumii.
Viruși, comete, cataclisme.
Atunci mă tem
Ce se va întâmpla cu copiii mei?
Îmi învăț fiul să fie curajos,
Să iubească viața și oamenii,
Și poate cum să supraviețuiască.
Dar să nu fixezi, Doamne,
În fiica artistă
Amurgul omenirii.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu voi ști niciodată ce-a
fost în inima asta de porc pe care
tocmai o mănânc
beau non-stop și sunt tristă
cunosc detalii rușinoase despre
sfârșitul lumii
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talita kumi
Când sufletu-mi s-a rătăcit
Și nu putea privi spre cer,
I-ai dăruit Duhul Iubirii
Și mi-ai zis blând: Talita kumi!
Când mintea-mi era tulburată
Și nu găsea Calea Luminii,
Ai limpezit-o în Cuvânt
Si mi-ai șoptit: Talita kumi!
Când trupul mi-a fost plin de răni
Și vedeam doar sfârșitul lumii,
Eu am crezut în Tine, Doamne
Și Tu mi-ai zis: Talita kumi!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru, Capitolul II - Poezii (aprilie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teleportare
S-au scris deja atâtea despre sfârșitul lumii,
că mintea nu le mai poate cuprinde.
Cum ai putea să-l întâlnești?
Închis în catedrală, în mijlocul falșilor credincioși?
Cu cei apropiați, în casă, la masă?
Pe balcon, bând vin scump?
E original.
Nicăieri și oriunde.
Singur, într-o gaură neagră.
Aha, se pare că te-ai ascuns în fața lui Dumnezeu.
Te salut.
Din păcate.
O teleportare bruscă într-un loc mai bun.
poezie de Marzena Mackojc, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa
Unii spun: Apocalipsa
aduce sfârșitul lumii.
Alți care nu duc lipsa
rațiunii-înțelepciunii,
spun că viața nu dispare
cât pe lume va fi soare.
Apocalipsă e atunci
când moartea îți face brânci,
în groapa întunecată
cu zăbrele ferecată.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eros
În strânsa ta îmbrățișare
Și în superba dăruire
În ochii tăi plini de mirare
Și în a brațelor strivire...
În geamătul de fericire
Și în extazul ce urmează
În stropul dulce de iubire
Eros e zeul ce veghează....
Căușul palmelor cuprinde
Zvâcnirea sânului zglobiu
În aerul ce se încinge,
În trupul tău, eu am sa viu.
Eu, mijlocul am să-ți cuprind
Și în a brațelor vigoare
Plăcerea ta o să o simt
Și blânda ta înfiorare...
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Sitaru din Efemeride
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... și va fi dragoste
Stau pe genunchi și- i
spun lui Dumnezeu
că o să plec
respir sacadat
uneori
mă întorc în timp și mă ascult
spun în gând Tatăl nostru
sperând că-n următoarea clipă
voi fi altfel
mai mult decât atât
voi ști unde se tot duc oamenii
în pământul de sub pământ
sau în cerul de sub cer
voi ști sensul multor lucruri
pe care cu bună știință
le-am ignorat
voi împărți sfârșitul lumii
în cioburi
câte unul pentru fiecare
nu voi fi trist
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ceasul dintâi...
Dar iezerele unul lângă altul sute,
Când râd arhipeleagurile lumii mute?
Geyserii lungi lumina descompun
Ca munții de cristal și alaun.
Iradiază sorii albi, de-odată patru,
Terasele de ape vii în amfiteatru...
Grădinile Semiramidei, lateral
Din răsărit pân' la apus, în sus de val.
Azvârl orgile planetei jerbe grele
De imnuri spre spiralele de stele...
Când evantalii latescente trec domol
Ca reci comete dincolo de gol.
Fâșii de lumină caută gândind
Sfârșitul lumii. Rar se sting și se aprind...
Așa era... așa era întâiul ceas,
De nu m-ar fi chemat pe cruce-aș fi rămas.
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sfârșitul lumii, adresa este: