Poezii despre Paris și visare, pagina 2
Strada Paris
Treceam aseară pe strada Paris,
Gândind de ești aievea sau ești un vis,
Când deodată mi-ai apărut în față;
Strada era plină de fum sau de ceață
Și de asta păreai cam ireală.
Mi-ai întins o mână ca o momeală,
Am luat-o și te-am dus la mine acasă
Unde am stat împreună la masă,
Bând o țuică mică'ntr'un pahar mare,
Așa, cum de altfel, îți place matale.
După care, frenetic, mi te-ai dat toată, din plin,
Dar plină de ură și de venin...
Ai fost oare aievea sau ai fost numai vis?
Oare am fost eu vreodată pe strada Paris?
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Privesc cu jale Centrul Vechi,
Un București pentru priveghi,
Un mini-New York ori Paris,
Aici eu am trăit un vis,
Oraș cu nume ciobănesc,
Bătut de vânturi, crai domnesc,
Prin cimitire trec jelind,
Atâtea nume, prea mult jind,
Nici în Carpați, nici pe Danub,
O Dâmboviță verde crud,
Zaraze multe au trăit,
Că le-au ucis, că le-au iubit,
Pe Eminescu-l văd precum
Umbra lui Hamlet, spricht warum?
Modest mormânt, făloase bănci,
Doar zăngănit de bani și lănci,
Scandaluri, înțelepții mor
Departe, la Vârful cu Dor.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deneuve, de dragoste
Un chip închipuit, dintr-un dulce vis,
Poate-ntâlnit într-un café din Paris
Sau poate-ntr-o crêperie în Montmartre?
Sau poate lângă mormântul lui Sartre?
Chipul tău mă urmărește în métro,
Pe străzi, îmi zâmbește din vitrine, o
Imagine-nsorită de părul blond
Îmi încălzește sufletul vagabond...
În cafenea stau la masă, la soare,
Sunt asediat de vrăbii cerșetoare,
Oriunde-ntorc privirea, văd ochii tăi
Mereu, printre căzătoare flori de tei,
Printre raze de soare, umbre, printre,
Oameni, printre gânduri, printre cuvinte...
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii zilei
Sunase deșteptarea pe la cazărmi, și-o boare
Din vântul dimineții sufla în felinare.
La vremea asta, visuri, cu jocul lor drăcesc
Pe-adolescenții oacheși în pat îi răsucesc.
Și lampa, ochi cu rană, începe să se zbată,
Punând pe luciul zilei o sângerie pată,
Iar sufletu-n robie dat trupului și silei,
Imită lupta lămpii cu strălucirea zilei.
Cum un obraz în lacrimi e șters de vânt, văzduhul
E-nfiorat de lucruri ce-și dau în umbră duhul.
Și-i frânt de scris bărbatul, femeia de iubit!
Prindeau ici colo hornuri să fumege grăbit..
Femeile de stradă, cu-nvinețite pleoape,
Plecaseră în somnul lor tâmp să se îngroape.
Calicele, târându-și uscații, recii sâni,
Suflau s-ațâțe focul, și își suflau în mâini.
Ca un oftat ce-l curmă un val de sânge roș,
Tăia departe pâcla un cântec de cocoș.
Mormane mari de ceață zăceau pe edificii
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fata...
Sunt fata de pe splaiul de Turnu Măgurele,
Cu plete lungi și negre rostogolind inele
Peste rochițe albe, din flori și vișinele...
Cu ochi mari cât iubirea de Turnu Măgurele!
Sunt fata de pe digul de Turnu Măgurele...
Și-n portul cu tot visul copilăriei mele,
Trimis-am către lume-n bărcuțe mititele,
Zâmbete largi cât cerul de Turnu Măgurele!
Sunt fata de pe grindul de Turnu Măgurele...
Iubirea-mi e Danubiul cu cerul plin de stele,
Cu anotimpuri blânde, când eu străbat prin ele,
Că-n piept inima-mi bate cât Turnu Măgurele!
De-aș căuta iar poarta destinului spre stele,
Aș vrea-o-aici pe cheiul cu blânde vălurele...
Londra, Paris, Viena, New York îmi sunt zăbrele,
Căci dorul meu e tihna de Turnu Măgurele!
poezie de Iulia Mirancea (27 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vorbărie
Chiar de le știm că sunt limbute
Pe florentine, venețiene,
La zvonuri tare pricepute,
Chiar și bătrânele viclene,
De-ar fi lombarde ori ramlene,
Ori genoveze, știu precis,
Nici piemonteze ori savoiene,
N-au plisc mai bun ca la Paris.
Cică țin curs de-oratorie
Napolitanele; le place
Cotcodăceala, cum se știe,
Celor nemțoaice ori prusace.
De-s egiptene, ori grecoaice,
Sau unguroaice, nici în vis,
Nici castiliene, spanioloaice,
N-au plisc mai bun ca la Paris.
Bretone, svitere? să-nvețe,
La fel gascone, touluziene:
[...] Citește tot
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul iubirii
mă scriam, tu treceai
simfonie a nopții
treceai prin mine
născând rai după rai
piciorul tău gol dezvelea întrebări
sfărâmai anotimpuri sub tăcuții tăi pași
sărutul tău a fost real sau ești un vis
rătăcit pe aici, pe undeva, cândva
eu sunt Paris iar tu femeia
ce a furat o clipă pură de iubire
ce înșelător e timpul și ce rece'i luna
ce a venit în zori rupând în franjuri crude taina
zei au plecat de aici în fugă iar eu întreb nebun de tine
femeie, ești tot ce n'am știut să fiu
frumoasa mea, privește-mă și pierde-te în mine
ca într-un joc pe țărmul nemuririi
eu am rămas să scriu pe o coală goală
povestea noastră, povestea sorții
un muritor ce a iubit odată, într-o noapte, o zână
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca în vise
Am trăit momente inexplicabile
m-am pomenit deslipindu-mă
de pământ
în timp ce mergeam pe stradă
ridicându-mă sub bolta cerului
deasupra caselor
m-a cuprins teama
și am coborât printre oameni
ce mă priveau uimiți
uimit eram și eu de mine
dar mi-am dat seama
că pot învinge atracția pământului
și mă pot deslipi de forța lui
ridicându-mă spre cer
am prins curaj
și le arătam oamenilor
că mă pot înălța
supunând legile gravitației
[...] Citește tot
poezie de Ion Șerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eteri... sau ... Etern (pretutindeni... tradus)
Filament e, subțire... dă lumini de wolfram.
Fină e, cum mătasea, venită din China.
Scumpă-i, peste filonul de aur, în gram.
Șarmu-i, Chanel natural și Ferrari-i mașina.
Stilu-i, Yves St. Lurent, de Paris adorat.
Estee Lauder-i e parfumul, adult în extaz.
Lasă-n urmă, când trece, vânt Zefir- aerat...
Muzica îi e Cabrel și iubește turcoaz.
Căutarea-i, într-una, de motto-uri eterne.
Cartea ei, Eliade, sau Kafka, Kipling...
N-o atingi, că-i mimoză, aventurile-și cerne...
Țara dragă-i Canada și poporul... viking.
În răbdare, are timp, rezervată cum stoic...
Ajutorul de-i ceri, îți dă tot... nu iubirea.
Credincioasă-i, cu suflet, ortodox sau catolic.
Ea iubește profund, doru-îi e nemurirea...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Romanța necunoscutei
În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
și, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:
Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Și sunt,
Sunt ritmul primelor senzații
Și gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopți de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Și dezgustul efemeridelor ce mor
Și-accentul circomflex al vieții
Al nimănui
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Paris și visare, adresa este: