Poezii despre Roma și prezent, pagina 2
Nimic despre primăvară
ce să scriu eu despre primăvară?
de două mii de ani de la Hristos e
în fiecare an primăvară
fără să mai numărăm primăverile
până la el
le-au văzut miliarde de oameni
le-au cântat sute de milioane de poeți
în toate limbile, pe toate notele
genii, nebuni sau infantili
oameni obișnuiți sau șamani
regi sau vagabonzi
ce se mai poate spune despre primăvară azi?
eu pot să scriu despre gaze de eșapament
șaorma cu de toate, calculatoare
prețuri la imobiliare, bilete la mare
city break-uri ieftine la Roma
șpagă, pile, cumetrii
dar nu mai pot să mă prefac
că văd păpădiile și macii peste lanuri
când de la fereastra camerei zăresc
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1 Decembrie - Transilvania
Tu, Transilvanie neprihănită
Trasă de râuri ce curg perechi
înstrăinată de-o grea ursită
de trupul poporului nostru străvechi
Leagăn etern sanctuarelor dace
rai al iubirilor noastre dintâi
tu n-ai trăit nici o oră de pace
stâlpi funerari ai avut căpătâi
Jaful cel crâncen, spinii din gură
orice zidire ți se surpa
vale a plângerii, loc de tortură
supplex valah, Transilvania mea
Dar după veacuri negre de fiere
se deșteptară viscolitori
urmașii Romei să-ți dea putere
purtând la arme frunze și flori
În prag de iarnă, când se adună
tainele lumii pe lângă foc
și când zăpada mușcă din Lună
și-n vin dă floarea de busuioc
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roma nu-i doar o cetate
O, Doamne atotputernic,
Cât ești de bun și milostiv!
Timpul ai oprit în ornic,
Eu să-l privesc admirativ.
Roma nu-i doar o cetate
E casa ta de pe Pământ,
Intrai azi cu pietate,
Făcui cu Cerul legământ.
M-ai primit în Colosseum
Tapetat cu-nțelepciune,
Simt că intru în delirium
Îți cer Doamne iertăciune.
Rădăcini sunt pe Columna
Adusă-n piață de Traian,
Demnitatea e cununa
Dacilor din gàolian.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi s-a mai stins un zeu
Azi ne-a mai părăsit un zeu
De pe această lume trecătoare,
Ce zici de ani ne-a bucurat,
Ridicând tribunele-n picioare.
S-a dus să joace fotbal printre stele
Și ne-a lăsat în suflet gol imens,
Iar sportul a mai pierdut azi un tezaur,
Copilul blând cu mâinile de aur.
Te plânge azi toată planeta,
Tu fotbalului i-ai purtat cu drag ștacheta,
Ai fost un astru printre astre,
Un fotbalist că tine nu se va mai naște!
La cluburi mari și de elită
Ai adus faimă și mândrie,
Cu jale azi planeta te petrece,
Te vom iubi mereu, numărul 10!
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Junii corupți
La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,
Și ca să vă ard fierea, o, spirite-amețite,
Blăstemul îl invoc;
Blăstemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc.
Deși știu e-a mea liră d-a surda o să bată
În preajma minții voastre de patimi îmbătată,
De-al patimilor dor;
În preajma minții voastre ucisă de orgie,
Și putredă de spasmuri, și arsă de beție,
Și seacă de amor.
O fiarbă-vă mânia în vinele stocite,
În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite
De sânge putrezit;
Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată
De brațele slăbite, puterea leșinată
A junelui cănit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dochia și Traian
Sub muntele Pion, în Moldova
I
Între Piatra Detunată
Ș-al Sahastrului Picior,
Vezi o stâncă ce-au fost fată
De un mare domnitor.
Acolo de rea furtună
E lacașul cel cumplit,
Unde vulturul răsună
Al său cântec amorțit.
Acea doamnă e Dochie,
Zece oi, a ei popor,
Ea domnează-n vizunie
Preste turme și păstori.
II
La frumsețe și la minte
[...] Citește tot
poezie de Costache Stamati
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triptic la Marea Unire
I. Basarabia, 9 aprilie 1918
Ne-au dărâmat lăcașele cu tunul
ne-au vânturat în cele patru zări
tribunii noștri, unul câte unul
i-au răstignit în jug de lumânări
Procesiuni prin stepa asiată
familii smulse-n zori din așternut
vechi pământeni ce-au stăpânit odată
mânați de patul puștii și de cnut
E sfârtecată harta cu hangerul
un râu secat ne minte în zadar
pământu-i rupt, dar oglindește cerul
adevărata piatră de hotar
Aici, prin vreme, totul îi acuză
nu-i mai îndură nimeni pe procleți
nici clopotul, nici azima din spuză
nici bourul din stema cu peceți
Și-i mai acuză datina ce cântă
la vicleim, la nunți și-ngropăciuni
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epistola unui martir de la Mărășești către trădătorii de țară
Înspumată-i patria de sânge
cucuveaua țipă a destin
preacinstita maică mă așteaptă
la spălatul grâului să vin
Lângă râu se înălbește pânza
strugurii la noapte vor plezni
este timpul nunților nebune -
pentru mine-i cea din urmă zi
Pentru mine clopote de jale
vor trăgea-n biserici patruzeci
cât va fi pe lume Miorița
noi de tineri vom muri în veci
Amiroase grâul a colivă
pânza cade-n giulgiu orbitor
cât de mult îmi este dragă viața
iar acum va trebui să mor
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul VI
"De când întoarse Constantin acvila
din nou spre estul unde-a fost urmat
pe-acel ce-i smulse lui Latin copila,
doi secoli și mai mult vulturu-a stat,
extremul Europei apărându-l,
vecin acelor munți de-unde-a plecat,
din mână-n mân-a lumii sceptru dându-l,
subt umbra sfânt-a aripilor lui;
și-așa veni și-n mâna mea, cu rândul.
Eu sunt Justinian și cezar fui.
și-amorul prim ce-l simt mi-a dat putință
să scot ce-absurd și gol în legi văzui.
Ci,-acestui lucru pân-a-i da ființă,
credeam că-n Crist e numai o natură,
și-aceasta-mi fu mult timp a mea credință.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul IX
Apoi, Clemențo, lămurit când fui
de Carlo-al tău și-mi spuse cum dușmanii
aveau să-și bată joc de-urmașii lui,
mi-a zis: "Dar taci, și las' să curgă anii!
Atât mai pot să-ți spui ce-o fi nainte:
că just amar urma-vă-va pierzanii."
Apoi viaț-acelei flăcări sfinte
s-a-ntors spre soarele care-o străbate
ca și spre-un bun de-odihn-a orice minte.
Făpturi împii și suflete-nșelate,
vai, cum vă-ntoarceți voi de-asemeni bine,
cu ochi țintiți mereu spre vanitate!
Și iat-alt foc spre noi văzui că vine
din sfera lor și claru-i foc de-afară
vădea dorința-i de-a vorbi cu mine.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Roma și prezent, adresa este: