Poezii despre admirație și devenire, pagina 2
Fulg de stele
A căzut un fulg de nea
Și, din zborul lui tăcut,
L-am oprit în palma mea
Să-l admir și să-l sărut.
Era gingaș, era mic,
Iar căldura palmei mele
L-a schimbat îndată-n "pic"
Și în lacrimă din stele.
N-am putut să-l mai privesc
Căci mi s-a prelins pe mână
Și din cer dumnezeiesc
Ar fi devenit țărână.
Dar eu l-am oprit din zbor
Căci vroiam să-l pun în piept
Însă plânsul său ușor
M-a făcut să mai aștept.
[...] Citește tot
poezie de Mihu Eugenia (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vezi că iar...
De vezi că iar se face seară
Pe malul mării ce-l călcăm,
În aerul domol de vară,
La pas amoru-l confesăm.
Și strâns ținându-ne în brațe
În foșnetul ambiental
A cerului sfere ne-nhațe
Întru spectacolul astral.
Și-om admira frumoasa lună
Cum se ridică liniștit,
Pe-al nopții cer ca o stăpână
A stelelor ce-au răsărit,
Deasupra mării tremurânde
Scăldând un gingaș licăriș
Ce va dansa în joc de unde
Pe-al valurilor unduiș.
[...] Citește tot
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (24 septembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bebe ștrumf
Bebe ștrumf, micuț, modest
Am să-ți spun de ce zâmbesc
Căci vreau s-auzi tot ce gândesc,
Când pe tine te privesc.
N-am să mint, îți spun de bine...
Da, drag ștrumf, e despre tine.
Știu că acum citești atent,
Chiar dacă eu sunt absent.
Tu mă-nțelegi, nu ești oricine,
Ești un ștrumf, iar tu știi bine,
Tot ce-i scris e de la mine,
Din inimă pentru tine.
Întâi de toate, îți mulțumesc,
Iar acum eu nu glumesc.
Îți mulțumesc că știi s-ajuți,
Mulțumesc că mă asculți.
E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, și nu aș vrea,
Dar vreau să știi de ce zâmbesc,
Vreau să știi tot ce gândesc.
[...] Citește tot
poezie satirică de Dacian Nemeș
Adăugat de Dacian Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște bizară
Ce liniște e astă seară-n casă!
O liniște cum n-a mai fost de mult,
Și-mi place vocea ei și o ascult,
Mă-nvăluie, m-atrage, e frumoasă.
Nu mi-am dorit așa o seară tristă,
Dar dacă e aici pot s-o admir
În mersul ei ușor, ca un zefir,
Și c-o aromă care nu există.
Valsează, e desculță, e ușoară,
Aud, cumva, o muzică de dans,
Dispare și apare-ntr-un balans
Iar muzica devine mai bizară.
Mă vede și, în fumul de țigară,
Se-apropie șoptindu-mi câte-un vers
Din epopeea timpului pervers
Ce caută acum s-o dea afară.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara iese la vânătoare
Cioara
S-a hotărât să experimenteze cuvinte.
Pentru asta a imaginat o duzină de cuvinte drăguțe
Cu ochi limpezi, sonore, bine exersate,
Cu dinți puternici.
Nimeni n-ar fi putut găsi unele mai potrivite.
Ea le-a semnalat un iepure de câmp, iar cuvintele au țâșnit ca din pușcă,
Răsunătoare.
Cioara era Cioară, fără îndoială, dar ce este un iepure?
El s-a metamorfozat într-un buncăr de beton.
Cuvintele se roteau gălăgioase în jurul lui, protestând.
Cioara a transformat cuvintele în proiectile, bombardând buncărul.
Bucăți de beton zburau prin aer un stol de grauri.
Cioara a schimbat cuvintele în arme de vânătoare și a ucis graurii.
Graurii, în cădere, au devenit nori întunecați.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băieții timizi
Băieții timizi aleargă de ei înșiși
să nu fie văzuți roșind
de fetele cărora le admiră
în secret
mersul spre cealaltă dimensiune a ființei.
În sufletul lor dimineața încep
să zboare fluturii,
care se așază pe umărul
unei domnișoare însetate de ploi
cu mister de gheață.
Atât de zgribuliți devin fluturii, încât
băieții timizi nu mai pot să rostească
"mi-e frig", ci "mi-e dor"
dacă îi întreabă cineva
de ce se ascund
de săruturi furate.
Și atunci devin și mai stângaci
și se lovesc de toate întrebările
[...] Citește tot
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epoca felicitării
Mă trag fluturii pe roată
să devin o omidă moale
ce atârnă de spița eșafodului.
Vin femeile cu barbă să râdă în bărbia trotuarelor
Se vinde înghețată cu aromă de noapte
Covrigi în formă de făclie
Ronțăie șobolanii în loja canalelor de comunicare.
Se aud felicitările și osanalele...
Cu un cuțit între umeri în loc de suflet
o poză se prezintă golită de imaginație.
O lună cu o femeie mutilată pe umăr încearcă să imite un înger.
O actriță nanistă își mimează nunta horror într-un vagon de tramvai cu lăutarii furați de la o poștă...
Stropi de plastilină!
Femeile cu barbă își chelesc admiratorii
ce le strâng în brațe
și le pupă pe mațe!
Inerția e la capătul centrifugii.
Mă trag fluturii pe roată încet
Sunt tăiați și roși și arată boțiți de albastru
blugii mei
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur, privind de-a lungul fluviului bobocii dând în floare
Pe malul fluviului tristețea înflorește inexplicabil,
Dar nu ai unde să te plângi aproape am luat-o razna.
Îl caut pe vecinul de la miazăzi; dar prietenul meu de pahar
Umblă băut de zece zile. I-am găsit doar patul gol.
O inflorescență febrilă acoperă malurile,
Hoinăresc, înregistrând pericolele, înfricoșat de primăvară.
Poezii, vin chiar și pe acestea, le îndur din plin.
Planurile de viitor pentru acest bătrân cu părul alb mai pot aștepta.
Un fluviu adânc, două sau trei case în liniștea bambușilor,
Și aceste de întâmplări: înfloriri roșii strălucind în alb!
Îmi găsesc locușorul printre vociferările primăverii:
Cu un pahar de vin în mână, urez grijilor vieții bon voyage.
Privind la vest spre Shao, de unde fumul se ridică dintre flori,
Admir din ce în ce mai mult statuara cramă Po-hua.
Să golești cupe aurii de vin, urmărind fete frumoase
Dansând pe broderia covoarelor câți pot îndura așa ceva?
[...] Citește tot
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am râs
Am decis să nu mai scriu, de mâine,
De poimâine, minciună, ai fața unui demobilizat,
Eu nu am râs de oameni, dar știu ce schimbătoare este stima,
Admirația cu sfârc, oamenii mai năpârlesc spre a scăpa.
Sunt strămutat, pietrele albe au devenit negre,
O roată se blochează, înjurând. Nici miezul nopții nu te vrea în preajmă.
Pe cine acoperă ciuperca otrăvită? Cenușa din ce carte s-a ivit?
Osana, zic eu, în zadar. Doar bufnița lipsea și a venit.
Ce caută Celan și Luca pe Podul Mirabeau?
O altă lume, o lume a poeților damnați?
Tăcere, dați tăcerii drepturile ei.
Geneza tăcere, exitus-tăcere,
Iov complota, dar se plângea,
Vidul are culori ascunse.
Inert e-n aparență orice mort.
Dar Domnul e mișcare și Cuvânt.
Ce ai de spus propriului suflet?
Demobilizare, cu asta se explică totul.
Și dacă nu? Desigur, nu ai înțeles decât puțin,
Sunt praguri divergente peste tot,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce devii?
Imediat după născare
Omul țipă-n disperare
E firav, neajutorat
Crește de e protejat
Mai apoi joaca îi place
Toată ziua asta face
De-are liniște acasă
De nimica lui nu-i pasă
Și-o să ajungă apoi major
Este el răspunzător?
Ce devine, omul oare?
Depinde de fiecare!
Unii vor ști doar de bani
Și-asta-i face inumani
Chiar de au, nu-i îndeajuns
Când lăcomia i-a pătruns
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (17 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre admirație și devenire, adresa este: