admiraţie şi devenire

Sinusoidă

Ne aflam în "peşti"
Şi "cât ai zice peşte"
Norocul s-a dus pe fundul apei.
Totul a devenit atât de alunecos
Încât prefer să admir apa,
Vălurind trecutul.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 94

Cei care pot răni, dar se abţin
Şi nu fac ce arată permanent,
Ce-i mişcă pe-alţii, dar ei stânci devin,
Reci, imobili, trăind indiferent;
Aceştia haruri multe moştenesc
Şi se-ngrijesc de tot ce li s-a dat;
Chipul lor mândru bine-şi stăpânesc
Şi îl expun să fie admirat.
Florile verii dulce înfloresc
Doar pentru ele, după care mor,
Dar dacă înăuntru putrezesc,
Chiar şi ciulinul pare încântător.

Dulce-n amar prin faptă s-a schimbat;
Crinii miros urât când s-au stricat.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Peisaj" mioritic

Când dor îţi e de-un sân frumos,
Neînhămat în sutien
Şi-ncerci să nu devii obscen,
Mergi la nudişti, neîndoios
Privind, nu eşti un păcătos,
Nu-ţi cere bani acest "antren"
Admiri al busturilor "plen",
Şi salivezi, insidios
Dar de regrete-avui accese,
Văzând pe plajă numai fese
Pe burtă stând, sugând ţigara,
Femei stăteau şi am dedus
Că şi aici, ca-n toată ţara,
Mai toate sunt cu fundu-n sus!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte-mă că sunt vultur

Sculptez cuvântul
aşa cum cred că trebuie iubită femeia
un gest dulce
o privire admirativă spre tocul ei
înfipt în inima mea
întinsă pelerină de toreador
un parfum ce -mi ocupă toate cămările simţurilor
şi atunci când vreau să uit...
Sculptez cuvântul meu de poet
după forma ta de chitară
înflorită vibrată
între nopţi când ninge tandru.
Cuvântul nu ştie să mintă ca tine
hai femeie minte-mă că sunt vultur
şi vultur sunt
atingând mereu piciorul Evei
coasta lui Adam
şi spurcatul de şarpe
care m-a lăsat să te văd goală
până în suflet.

[...] Citeşte tot

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anemone

Voi flori zglobii
în mâinile fecioarei,
prin ce mister
aţi devenit cuminţi
în ochiul de artist?
Ce vrajă
veţi fi emanat
din cupe colorate,
de l-aţi făcut
în mare grabă
mâna lui moartă
să şi-o transforme
în penel?!
An după an
omagiu vi se-aduce,
chiar dincolo
de viaţă şi de moarte.
Prin sala tristă
admiratorii trec
şi se petrec,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de Don-Juan

Păşind inegalabil cu aer de amant,
Cu gust şi cu măsură, de-a dreptul deprimant,
În urmă lasă sec, leşinuri provocate,
Femei ce, de-al său şarm, se lasă atacate.

El nu doreşte amorul ce-n aer se zăreşte,
Scoţând fiori de gheaţă din suflete măiestre.
El caută pasiunea mereu mistuitoare.
Iubeşte, fată dragă, devino admiratoare!

Iubeşte al său suflet cuprins de egoism,
Căci merită băiatul. Iubeşte fără risc!
Şi-ntr-un final, durerea se va trezi în tine,
Căci, fată dragă, el... se va iubi pe sine.

Vei deveni o fată ce pentru el a fost
Păcatul tinereţii, joc aspru, ambiţios.
Vei căuta iubirea în alt loc oprimant.
El continuând cu jocul. De-a dreptul deprimant.

poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Giovanni

trec prin rotund
trec prin pătrat şi triunghi
prin cer şi prin iad
alergând pe uvertura lui Mozart
luna se aşază-n copac
şi nediscret bufonul lui Don Giovanni toarnă hohote de râs
într-un pahar cu vin roşu
o fată e strânsă în braţe

iubeşti pe de rost şi timpul şi spaţiul din tine
judecata din urmă tot crezi că nu vine
devii un instrument pus pe note
intrând în rezonanţă cu întreg universul

în liniştea încăperii nimeni nu respiră
doar se pluteşte dulce şi amar
şi te admiri din cap şi până la unghii

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul

până la poartă
poţi alerga sau sta
într-un picior pe marginea terasei cu flori,
o singură petală este suficientă
să-ţi aduci aminte trupul său
aşa cum lumina te-a ajutat să-l admiri cândva,
întotdeauna ai spus privirea ce alunecă
pe un corp de femeie nu-i un păcat
devine exerciţiu de contemplare a creaţiei,
te prinde
la timp să-i afli respiraţia, parfumul
dacă neliniştea nu te-ar pierde
odată cu simţurile scufundate în propria piele
ca într-o apă ce te renaşte pentru a scrie cu
iubire poemul pe care ea nu-l va citi niciodată

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Am să-ţi spun de ce zâmbesc,
Că vreau s-auzi tot ce gândesc,
N-am să mint, îţi spun de bine...
Da, drag prieten, e despre tine.

Ştiu că acum citeşti atent,
Chiar dacă sunt absent,
Căci mă-nţelegi, nu eşti oricine,
Iar tot ce-i scris e scris de mine.

Întâi de toate, îţi mulţumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,
Mulţumesc că mă asculţi.

E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, şi nu aş vrea,
Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,
Vreau să ştii tot ce gândesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întors la filonul moştenit

Am îmbrăcat cerul într-o mantie domnească
strălucitoare cu fire de aur
şi l-am privit apoi ca admirator

Mi-am descântat durerea din suflet
până am căpătat puteri dăruite
şi prin cuvântul pus în rugăciuni
m-am îndepărtat de invidie şi orgoliu
într-o linişte milostivă de uşurare.

M-am întors la filonul moştenit
de unde izvorăşte apa limpede
şi nimeni nu-mi poate spune unde se varsă
sau devine fluviu.

Limba în care am învăţat regulile
susţinute de voinţă şi interes
devine o deprindere voluntară
care nu se lasă robită
şi nu solicită nimic,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!