Poezii despre aer și cuvinte, pagina 2
Ție
eram și cântec, și cuvânt
eram și aer, eram ape
dar nu știam că sunt aproape
trimis de Tine pe pământ
eram, scânteie, eram gând
și degete eram pe clape
dar nu știam prin ce supape
mă vei turna în om de rând
azi sunt și zâmbet, și alint
și lacrimă pe sub pleoape
dar tot nu știu de ești aproape
ori mai departe ca oricând...
poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scoica
Scrii cu degetul pe nisip cuvinte vechi, demodate.
Vântul spulberă greșelile tristul tablou al expresiilor.
Scoți apă cu o scoică, pentru că dorești să golești marea.
Vântul, mereu împotriva ta cad picături sărate.
Elementele se luptă alături: apa, aerul, focul.
Pământul pe toate le susține.
Scoica arde la soare.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paharul acesta de vise
primăvara
ne zâmbește la soare
înfloresc
cuvintele pe
palmele vântului și
în cămăși de aer ne
îmbracă privirile
iar pașii
ni se suprapun
cu florile primăverii
cât de scump
e cerul
și fiecare cuvânt
pe care îl pui
nestingherit
în paharul acesta de
vise
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 martie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schiță de dragoste
Dragoste - pasăre albă pe cer singuratic,
Apa dorește să o prindă în brațe rotunde.
Dragoste - bărbatul înconjurat de cuvinte marginale
aprofundează unul... Neînchiderea mării!
e timpul dragostei. În lectici de aur
o poartă prin noroi spre ultima stea
Când în urma ei se cicatrizează aerul
are ochii curați, ca o modă veche.
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Aripa zilei
Printr-o
pădure de pași
pun imaginea aceasta întoarsă a zilei
pe muchia
ochilor tăi
cântec până în dunga albastră
a Cuvântului
privire
întoarsă-n privire
de atâta vedere
mi s-au topit
și degetele ochilor
ca un cuvânt abia stors de-nchipuiri
până în măduva taină a secundei
ce nu-și mai numără pornirile
în pădurea acesta de ochi
și cuvinte
zbor
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra punctului
din libertate,
aleg cătușa cuvântului.
risipa cere acum aer.
improvizația
crapă cercul în punct.
gestul curat
cere pietrei fisurile.
ascult tăcută sunetul pietrei.
între două puncte,
virgula amețește.
devine șarpe în piatră.
din cătușă în cătușă,
poezia ajunge pasăre.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (8 aprilie 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu o ușoară nostalgie
Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.
Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.
Clipele erau mari ca niște lacuri
de câmpie,
și noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora își punea o coroană de nori, liliachie.
Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Estompare
Din ce în ce te stingi, te ștergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucindă și, de melci,
tandra arsură.
Abia te țin într-un cuvânt,
ori în albastrul meu iris,
iarba-ncolțind dintr-un pământ
de somn, de vis.
Dacă-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
dacă respir, te-mping în aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer.
Ah, vine norul și mă șterge
cu un burete foarte rece.
Rămân ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult...
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul cu ochii închiși pe aerul aripii lipsă
de boala scrisului
se îmbolnăvesc cei mai sensibili
și cei mai aroganți
care este unul și același lucru
privit prin ochiul celui ce vede tot
și înțelege tot
de boala scrisului
se îmbolnăvesc cei ce cred
dar care nu o spun
și cei ce se opun, chiar dacă și ei
acceptă curgerea cuvântului precum
lacrima și picătura de sânge
de boala scrisului nu te poți vindeca
prin beția cuvintelor celorlalți
ca să uiți cine ești
de unde vii și unde trebuie să mergi
și nici nu te poți lega de cuvânt
ca de-un pietroi
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru
Morminte de soare și scrum de nori,
Deșert de valuri și ceruri de mare,
Câtă iubire e-n noi și cât război,
Fără să vrem să cerem pacea cu daruri?
Femeie frumoasă și, tu, cel iubit,
Voi care aveți Dumnezeul în oase,
Inimile știu tot și știu, ca și voi,
Că totul e dar, fără de moarte;
O, pace
Cuvânt minunat și pur,
Ca aerul dimineților pline de vară ,
Scrie-te în inimile oamenilor, în sufletul lor,
Să te simtă, când vor uita
Să privească cerul și mările, laolaltă!
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre aer și cuvinte, adresa este: