Poezii despre ozon
46 de poezii despre ozon.
* * *
Si privind la tine
Hematie de azur...
Clipele-mi par infinite
În zări nesfârșite de ozon căprui...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ozon stelar
Ești așa minunată
Perlă de sânge... căzută din stele
În inima mea...
În vid amețitor... lăsându-mă
Fără răsuflare in lumea mea...
Respirând prin tine ozonul stelar...
Răsfirat de cometele buclelor...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotosinteză
Dacă ar fi să expiri oxigen
cu toate plantele luate împreună
pe gura arhaică a fotosintezei,
pământul întreg ar mirosi a ozon.
Așa se întâmplă înainte să plouă,
când trece în marș picătura rebelă
iar colbul intrus sare în lături.
poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
am venit să exploatez aurul
pentru a cârpi stratul de ozon
apoi am făcut ființele umane
după chipul și asemănarea mea
dar m-am îndrăgostit de-o muritoare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecologică
Se sting copacii din picioare
Și zarzavatul pe răzoare,
Ozonul piere-n stratosferă
E aer greu în atmosferă;
Mâncăm și respirăm chimie
Am și uitat de veselie;
Cugetu-i gol de meditații,
Ne frigem toți la radiații.
Plouă tehnicolor, acid,
Ne sinucidem? Ce stupid!
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ozonul se duce...
Azi cerul mi se pare pătat
Aerul mi se pare poluat,
Are mai puțin ozon
Și mai mult monoxid de carbon
Mă face să par azi stupid.
E cerul noros, o zi fără soare
O ploaie acidă
E tot ce mă doare.
Doar, omul mai schimbă ceva
Cerul e la fel, fără oxigen.
Nu găsesc rima
Cuvântului toxină
Ozonul se duce
Tu cumperi benzină.
poezie de Eugenia Calancea (25 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ozon de alveolă
Ce fel de aer ești?
De cetină, de tei,
Tare, narcotic de alveolă
Plămâni te caută
Răsuflând greu
Dispneici și obosiți
Ești ozon de curcubeu
Sub apa timpului meu
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In dimineața
Daca știam...
când te vedeam la mine pe balcon
In diminetile pline de soare si ozon,
Ca lipsa ta de acum
ma mistuie și ma face scrum...
te miroseam mai mult de acel parfum!
poezie de Gabriel Anghel
Adăugat de acelasi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopot de ozon
Ai auzit cum cântă vântul
printre cetine
cu doine de ozon
Așa cânți tuuuuu
printre arcadele coastelor
in jerbe de clopot
sfărmând zăbrele
de alții lăsate
la ferestrele inimii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de înălțime
Mai poartă cu sine
Acel dar nemărginit
Rouă nopților senine
Inimă de infinit
Acest dor de înălțime
Numai Domnul a dăruit.
Ionii de pe înălțimi alpine
Ozonul e bine venit
Răsplată însutită ce vine
Dumnezeu a dăruit.
Acasă, la el în grădină,
Crezul său în vreme e împlinit
Har deplin să-nvingă la greu
E-un dar dat de Dumnezeu.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ozon, adresa este: