Poezii despre ajutor și suflet, pagina 2
Iar la drum
În drumul spre eden
Vuiam ca apa
Unui diluviu
Însuflețită de taifun
Doamne de unde atâta apă
Pe sufletul meu sterp
Apă de ploaie
Apă sărată
Apă din izvoarele adâncului
Apă ce suie în mii de trombe
Spre orizonturi
Am început să visez
O clipă de secetă
Undeva în deșertul cu dune
Aproape de oaza fericirii
În final am cerut spășit
Ajutor la îngeri
Să mă scoată din potop
Pe un tărâm cu apă vie.
poezie de David Boia (14 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare din suflet
Am o mulțime de ani.
Eu din suflet vă doresc
s-aveți trai împărătesc!
Să vă ajute Dumnezeu
Să trăiți cât timpul meu.
Fericirea să vă fie
singura prietenie.
Să aveți viață liniștită
cu de toate împodobită!
poezie de Dumitru Delcă (august 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge,copilă
Nu plânge, copilă!
Lacrima-i amară.
Căzută din pupilă
obrazul tău îl ară.
Brazdă adâncă lasă
pe rumenul obraz.
Deloc nu ești frumoasă
când plângi la un necaz.
Când teama te-înfioară
și-n suflet îți pătrunde,
Roagă-te din inimioară
și Dumnezeu te-aude.
Chiar dacă tu nu-l vezi,
El totuși te ajută.
Continuă să crezi
și lacrima-i pierdută.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta Treime
În trei culori mi-e sufletul pictat
Și vă spun asta tocmai să se știe,
Că sufletul meu nu-i de-nchiriat
Și-n suflet, port întreaga Românie!
Sunt trei culori ce-mi definesc trăirea,
Iar Dumnezeul meu, e-n toate trei!
Și martor sunt: înseamnă nemurirea,
În românește, cu strămoșii mei!
Destinul meu e și destinul țării
Și oriunde m-aș duce, sunt român!
Și de-s pribeag, nu dau uitării
Nici mamă, nici meleagul meu străbun!
Pe trei culori, îmi juruiesc credința:
Așa să mă ajute Dumnezeu!
Și sfântă-mi e trăirea, ca dorința
De pace și belșug n jurul meu!
poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regasire
Intr-un abis intunecat plutesc
Si ingeri nu mai sunt
E atat de frig si de intuneric
Ma gandesc cu teama
Daca eu sunt sufletul meu
Daca asta va fi pentru eternitate
Incerc plin de remuscari
Sa alung demonii ce ma cuprind
Si rugaciunea sa mi-o amintesc
Sa incerc sa ma regasesc...
Si universul ma ajuta
Si prin semne ma indruma
Sa te urmez pe tine
Sa imi urmez calea divina
Sa ma regasesc pe mine
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de vali
Comentează! | Votează! | Copiază!
***
Când, doamnă, sunt cu tine,
al vieții duh dispare
din piept spre mădulare:
un mișcător și un prea dulce bine,
că sufletul se-abține
în calea lui firească
și de atâtea bucurii mă lasă.
Dar când te duci, el vine,
prea plin, să-l locuiască -
un ajutor mortal în propria-i casă.
Când te întorci, mă-apasă
plecarea lui din pieptu-mi, ca o jale.
Astfel, torturi egale-s
și răul și-ajutorul sau norocul:
când prea iubești e cel mai rău mijlocul.
poezie celebră de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Îmi cer ietare tristetea nu vreau s-o impun
Dar sufletul mi-e rupt în mii de frimituri
Iar viața îmi dă mai multe lovituri
Se spune: Dumnezeu îți dă cât poți duce
Dar durerea mea e pusă pe o mare cruce
Să ne ajute Bunul Dumnezeu
Să ne purtam fiecare crucea în dreptul său!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet XLIII
Cum te iubesc? Să-ncerc o-nșiruire.
Adânc și larg și-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre grație, spre tot, spre nesfârșire.
Și te iubesc cu zilnica iubire,
În pașnic fel, în zori, pe scăpătate -
Și slobod, cum te lupți pentru dreptate,
Curat, așa cum fugi de lingușire.
Și te iubesc cu patima avută
În vechi dureri și cu credința care
Părea, cu sfinți copilărești, pierdută.
Și te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viața mea! - și Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte și mai tare.
sonet de Elizabeth Barrett Browning (1845), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu... Mamă
Departe ești dar... Un înger păzitor,
Tu! Îmi alini atâtea răni ce dor.
Departe ești, dar... printre pământene,
Un suflet nepereche, un vis de... "Sânziene."
Mereu te simt, și... mai mult, te ador,
Tu mi-ai dat aripi, m-ai învățat să zbor,
Mereu te simt, m-ai ajutat să sper,
Să-nving cu bărbăție, năstrușnicul mister.
Oriunde sunt, oriunde mă voi duce,
Am să păstrez, în sânu-mi a ta cruce,
Ce-i un semnal, mereu spre biruință,
Fii liniștită mamă! Respect a ta credință.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (21 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfecțiune?
Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau și gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greșesc?
Este ea, perfecțiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi șoptește rațiunea
Să mai stau să mă gândesc.
Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...
Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ajutor și suflet, adresa este: