ajutor şi suflet

Despre cum am fost adusă din Africa în America

Toleranţa pe care-am deprins-o eu, cea năvleagă,
În Africa Păgână-a ajutat sufletul meu negru să-înţeleagă
Că există un Dumnezeu, un Mântuitor şi-o judecată:
Mai înainte n-auzisem de izbăvire, n-o căutasem niciodată.

Mulţi privesc cu dispreţ rasa noastră neagră,
"Culoarea lor e-o diabolică boia, iar ei sunt o plagă".
Amintiţi-vă, Creştini, Cioroii, negri precum Cain,
Pot fi educaţi şi călăuziţi spre-un mai înalt destin.

* A fost primul autor afro-american al unei cărţi de poezie.
După publicarea volumului respectiv a fost eliberată din sclavie.

poezie de Phillis Wheatley, 1753 – 1784, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, între pământ şi cer

Undeva, între pământ şi cer
Sufletul meu rătăceşte stingher
Şi se zbate şi încearcă a şti,
Unde mai bine s-ar putea odihni.

S-ar duce în cer, mai bine să-i fie
Durerea s-o uite, cum vântul adie
Dar cum ar putea să lase pământul
Când tot ce iubeşte îi macină gândul

De vorbă eu stau, cu sufletul meu
Încerc să-l ajut, să-l feresc de ce-i rău
Un sfat am să-i dau, pe pământ să mai stea,
Iubirea s-o lase în inima mea

Să o pot împărţi cât încă trăiesc
S-o primească în dar, toţi pe care-i iubesc
Să rămână cu ei după ce voi pleca
Amintire să fiu, eu... şi inima mea!

poezie de Elena Bulancea (10 decembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubindu-te îmi este bine

Alungi orice tristeţe
În suflet te-am găsit
Înconjurat de blândeţe
Să mă asculţi pregătit

Te-am căutat pe cer
Tu îmi erai aproape
Iubire ai dat fără să cer
Inima bătea să-mi crape

Cu atâta rugăminte
Privesc cerul înstelat
Inima bate cuminte
Cu iubire tu mai înzestrat

Un ajutor ai fost la greu
Ai locul în suflet la mine
Să te ajut e rândul meu
Iubindu-te îmi este bine

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată

Tată, îmi este dor de tine
Când nu eşti lângă mine.
Dar ştiu... că lupţi zi şi noapte,
Ca oamenii să-i salvezi de la moarte.

Dar, te rog, să nu uiţi de a ta sănătate
Şi de inima care îţi bate,
Căci moartea când vine,
Nu alege chiar pe nimeni.

Oamenii pe care i-ai ajutat,
Mulţi din ei te-au uitat.
Tu eşti bun, ai un suflet mare,
Dar n-ai sănătate pentru fiecare.

Bucuria ta cea mare
Suntem noi, copiii tăi.
Să n-ai nicio grijă, nicio mustrare,
Ca o să-ţi fim sprijin la anii grei!

poezie de Vladimir Potlog (14 iunie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căutat puritatea

Am căutat puritatea
în albul trandafirilor.
Am căutat puritatea
în lacrima zorilor.

Am căutat puritatea
în albul zăpezilor.
Am căutat puritatea
chiar şi-n albul mieilor.

Am căutat puritatea,
n-am găsit-o nicăieri.
Am căutat ziua, noaptea,
astăzi, ieri şi-alaltăieri.

Un înger m-a ajutat
să descopăr puritate,
în sufletul tău curat,
care-acum îmi este parte.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja versului

Mi-ai spus Versule odată,
Am zâmbit cam stingherit,
Îmi râdea inima toată,
M-am simţit îndrăgostit.

De cuvinte şi de oameni,
De ce-i bun, ce e frumos,
De tot ce înseamnă semeni,
M-am simţit mai drăgăstos.

Aş iubi cu disperare,
Pe oricine, orişice,
Să ajut la întristare
Sufletul, când greu îi e.

Mi-ai spus Versule odată
Şi atunci am înţeles,
Că mi-e vorba nestemată
Care străluceşte-n vers.

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu (8 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă, minte, trup şi suflet

Dorinţa ispiteşte inima;
Pofta subjugă mintea;
Pasiunea aprinde trupul;
Iar Iubirea, Iubirea devorează sufletul...

Inimile pot să se frângă;
Minţile devin şovăitoare;
Trupurile se vor distruge;
Iar Sufletele, Sufletele vor fi înlănţuite...

Dar dacă omul hrăneşte inima;
Dacă stimulează mintea;
Dacă venerează trupul;
Şi dacă ajută, ajută sufletul să crească...

Atunci inimile bat la unison;
Minţile gândesc la fel;
Trupurile se mişcă ca unul;
Iar sufletele, sufletele ajung să fie libere...

poezie de Jen Matteo, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

sunt balsamul pământului
versurile limpezesc aerul
la fel de utile că plantele
fac foto
sinteza dragostei
cuvintele lor dansează
dând vieţii strălucire
cu ajutorul unui mister vechi
modelează sufletul oamenilor
poetul vorbeşte cu glasul
mării şi a vântului
poeţii sunt muzicienii secolelor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox trist

Să-ţi spui adânc că-i bine,
că oameni răi, nu sunt..
Şi că trăim în ţara-n care
călăi nu sunt pe drum.
Să crezi in oameni, că-s calzi şi buni ca tine...
Să uiţi de suspine
şi de frica
ce-ţi face sufletul ruine.
Să ai speranţă-n ceilalţi,
să crezi in ajutor,
să crezi că şi alţii au suflet empatic, cald şi iubitor.
Dar, realitatea-i crudă...
Şi-ţi sfâşie inima
suflete pierdute,
pe-un drum fără sfârşit,
cu inimă de înger...
Curmate negreşit,
de ~EL~ şi voi sistemul,
ăsta...
care nu..

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum nu ştiu

Eu nici acum nu ştiu
Iubind, dacă se poate
Să simţi în tine un pustiu
Şi-n suflet te dor toate...
Gura cu miros de floare
Fie-ţi noaptea într-un vis
Şi sufletul mereu aprins.
Fie-ţi visul o cântare
Tot pe strune de vioare
Răsăritul soare sfânt
Ce il ai pe acest pământ,
De-atăta simţire, tu mă înfiori!
I-atâta durere în iubirea ta
Că mă rog la ceruri
Să pot ajuta
Să găseşti iubirea,
Să trăieşti cu ea.

poezie de Eugenia Calancea (11 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!