Poezii despre atmosferă și noapte, pagina 2
Final ratat
Nu mai vorbim de mult și este noapte
Bat clopote cu sunete de-argint
Parcă și gândurile azi ne mint
Parcă și viața este prea departe
Simțim nevoia să vorbim în șoapte
Ciudate hieroglife vin buimace
Și se aștern cuminți pe foi desprinse
Păcat de-aceste versuri neatinse
Aveam așa de multe sentimente
Să-ți spun, dar mă închid în carapace.
Așa a fost să fie, îmi șoptesc
Iubita mea să fie o himeră
Postata undeva în stratosferă
Ca un final de film fără imagini
Sau ca un vis frumos, neomenesc...
poezie de George Terziu
Adăugat de George Terziu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul de la miezul nopții
E toamnă, e târziu și plouă-ntr-una
Pe frunzele-amorțite și pe gânduri
Ce nu mai pot să zboare, căci fortuna
Le-a încuiat în necitite rânduri.
Așteaptă-nfrigurate și mai speră
Ca lacătul pecetluit de-o vrajă
Să ruginească-n trista atmosferă
Sau să își uite rolul său de mreajă.
Și-atunci, când vor putea din nou să zboare
Spre zări albastre, calde și senine,
Vor căpăta și aripi și culoare
Te vor găsi, vor fi din nou cu tine.
Îți vor aduce iarăși bucurie,
Privirea ta va fi strălucitoare,
Iar vântul, într-o dulce acalmie,
Îți va depune-o floare la picioare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul Mare...
Ultima noapte de vară,
ultima noapte, pe care
pârtie lasă stelară
roțile Carului Mare...
Iar am rămas fără suflet,
fuge când dorm și gata,
fuge tiptil, cu răsuflet
parc-alungat cu lopata.
Și mă cuprinde o jale,
jalea de toți și de toate
curge ca apa la vale,
dusă de moară în spate....
Curg ca o piatră zmuncită
din-tr-un vârtej atmosferic
și peste zare zburlită
plată ca râsul isteric.
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții în lumină
trăiesc transcendența tristeții din umbră
voalează suferința căderii în moarte
elanul comprimat rupe tăcerea sumbră
sunt consecventă visului în lume să mă poarte.
reflexii albastre ca arcurile se întind
peste noiane de gânduri ardente, febrile
atmosfera de cenaclu o port iar în gând
poeme din suflet se măsoară în zile.
m-au trezit lumini m-au mângâiat pe tâmple
și au estompat coșmarul nopții mele
aștept în viața mea minuni să se întâmple
cu fiecare gând ca să ajung la stele.
răsună în suflet cor de lumini multiple
prin valuri de simțire mă scufund la ele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conspirație de toamnă
Îmi reconfigurează calea către toamnă
trasee din urzeli de ițe fine
ondulate-n vânt par niște drumuri line
lucrare magică în nopți cu lună plină
sfori sofisticate surprind prin tăcere
prinse de petale garduri si frunze
mă sfidează lipindu-se de ochi și buze
sunt peste tot și nu-mi face plăcere
încropesc mlădioase capcane subtile
într-o atmosferă tămâiată de toamnă la țară
pentru niște victime relativ puerile
disperarea ultimei recolte de sfârșit de vară
îmi șterg cu mâneca fața bizară
și mai scuip o dată până s-aprind o țigară
îmi scot din ochii albaștrii și mici
pânze zburătoare de paianjeni tomnatici.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contopiți în cuget și-n simțiri...
Pășesc pe pământ de catifea
Picături de rouă îmi sărută talpa,
Simt o adiere cu miros de cafea
Aprinde iubite în odaie lampa!
Să stăm la taifas până târziu
Mantia serii să ne-nveșmânte,
Văpaia în șemineu lucește-arămiu
Atmosfera încet devine fierbinte.
Un ocean de tihnă și seninătate
Se oglindește în privirea ta umilă,
Cu o sclipire-n miez de noapte
Mă săgetezi cu o poftă agilă.
Încălzește tandru iubite culcușul
În brațele tale să mă odihnesc,
În surdină se-aude arcușul
Viorilor ce suav ne-ademenesc.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rescrise vise
Nu e nimic întâmplător
Și ursitoarea ți-a rostit
Viață lungă să ai în viitor
De e roz, de e gri sau aurit
Soarta destinul s-a unit
Și cerul poartă a deschis
Adevărat nu este un mit
Urmează-i cursul destins
Străbate lumea neînvins
Suflet iertător și dăruit
Iar la apus cu părul nins
Tu să iubești, să fii iubit
Timpul, marele înțelept
Clepsidra vremii se scurge
Mărește inima din piept
Timpul pare că nu ajunge
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii...
Când poți să tai văzduhul în felii,
Cu trupul greu, chinuit de G-uri,
Când sufocat respiri din butelii
Un oxigen ce-ți vine cu rateuri,
Cum poți privi din vârful atmosferei,
Pământul drag pe care sunt ce-i dragi?
Iar când virajul pune punct vederii,
De manșă cum știi cât mai poți să tragi?
Când îți alegi colegii dintre fiare,
Strângând din dinți, cu dinții clănțănind,
Când mori câte puțin cu fiecare,
Ca să învii din nou, din nou zburând,
Cum poți rămâne singur în aprige vâltori,
Și să te îmbeți de spațiu sorbind pe săturate,
Cum nu visezi aiurea să-ți cumperi uneori
Papuci și fes albastru cu ciucure pe spate?
Când cei care rămân sunt mai puternici,
Din moartea unui frate mai învățând ceva,
Când încă pe Pământ mai sunt nemernici,
Și diletanții, veșnic, se bagă-n treaba ta,
[...] Citește tot
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suflet gol în plină iarnă
Fulgii grăbiți ating pământul
La tine iubito-mi fuge gândul
Afară-i cerul negru de tăciune
Încet, rostesc o rugăciune
E frig, o atmosferă glaciară
Tu mi-ai lăsat sufletu' afară
Doar știi că e cam dezbrăcat
Îmi este teamă ca-nghețat
De nu ți-e sufletul păgân
Te rog să-l încălzești la sân
Vorbește-i de prima întâlnire
Hrănește-l cu a ta iubire
Să îl alinți, rogu-te, în șoapte
Ți-l las în grijă astă noapte
Dacă de el ți-e drag, poate
Îl poți păstra și mai departe
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpii la lăsarea serii
Câmpii la lăsarea serii, peste care trenuri aleargă,
Șosele spălate de ploaie pe care aleargă automobile cenușii,
Poduri peste ape tulburi, conducte de țiței și de gaz metan,
Linii electrice peste lanuri de cartofi, peste hectare de grâne,
Internetul prin care vocea ta vine de la mare distanță,
Prin sateliți, prin stratosferă, prin ceață.
Te-aș ține în căușul palmei, iar cu cealaltă te-aș mângâia,
Într-un leagăn de ierburi mirositoare te-aș ține toată ziua
Și ți-aș cânta să adormi. Un cort de raze aș înălța pentru tine
Lângă lacul de munte. Dacă te-aș pierde, aș merge mii de leghe,
Aș întreba din om în om și până la urmă te-aș găsi.
Căci eu am fost născut să te întâlnesc,
Eu am fost făcut să strig numele tău în toate zările,
Să îl afle mulțimile. Pentru că tu ești floarea de tamarin,
Tu ești vânticelul de aprilie care adie dimineața,
Tu ești soarele de amiază care mângâie șirul de chiparoși,
Tu ești marea în crepuscul, când toate țărmurile se auresc,
Tu ești aburul nopții care îmbracă lucrurile. Tu ești minunea,
Tu ești flacăra, tu ești dogoarea, tu ești sângele,
Aleluia, tu ești cea mai frumoasă!
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre atmosferă și noapte, adresa este: