atmosferă şi viaţă

Reflecţii în lumină

trăiesc transcendenţa tristeţii din umbră
voalează suferinţa căderii în moarte
elanul comprimat rupe tăcerea sumbră
sunt consecventă visului în lume să mă poarte.

reflexii albastre ca arcurile se întind
peste noiane de gânduri ardente, febrile
atmosfera de cenaclu o port iar în gând
poeme din suflet se măsoară în zile.

m-au trezit lumini m-au mângâiat pe tâmple
şi au estompat coşmarul nopţii mele
aştept în viaţa mea minuni să se întâmple
cu fiecare gând ca să ajung la stele.

răsună în suflet cor de lumini multiple
prin valuri de simţire mă scufund la ele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă!

Plouă! Ploaia este aşteptată
Când rău, seceta pârleşte
Cum aşteaptă o femeie
Pruncu-n păntec, să-i de-a veste!

Spală ploaia de păcate
Atmosfera, de gunoaie
Se ridică ierburi moarte
Cresc ciuperci, din muşuroaie!

Buruieni, ne enervează
Ce nu ne fac trebuinţă
Domnul insă, le plantează
Hrană altora-n fiinţă!

Ploaia e şi ea o mamă
Care-aduce cu ea, viaţă
E şi rea, dar e şi bună
Dănd pământului, povată

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Sarchizian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul iernii

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea mea...

toţi cei care m-au iubit mi-au scris
despre seri memorabile şi versuri briliante
atmosferă, parfumuri, arome
încât îmi pot retrăi întreaga viaţă
alături de ei, de cei mulţi
cuvintele nu mai existau între noi
sau dacă vrei, deveneau transparente
ne vedeam prin ele aşa cum eram
şi ne înţelegeam
sunt oameni care nu-mi mai trec pragul
au ostenit probabil
dar scrisorile lor sunt aici
zid nenăscut
un top de hârtie velină, virgină
poate puţin îngălbenită
pe la colţuri

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ratat

De când nu am vorbit se face noapte
Bat clopote cu sunete de-argint
Parcă şi gândurile azi ne mint
Parcă şi viaţa este prea departe
Simţim nevoia să vorbim în şoapte

Ciudate hieroglife vin buimace
Şi se aştern cuminţi pe foi desprinse
Păcat de-aceste versuri neatinse
Aveam aşa de multe sentimente
Să-ţi spun, dar mă închid în carapace.

Aşa a fost să fie, îmi şoptesc
Iubita mea să fie o himeră
Postata undeva în stratosferă
Ca un final de film fără imagini
Sau ca un vis frumos, neomenesc...

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final ratat

Nu mai vorbim de mult şi este noapte
Bat clopote cu sunete de-argint
Parcă şi gândurile azi ne mint
Parcă şi viaţa este prea departe
Simţim nevoia să vorbim în şoapte

Ciudate hieroglife vin buimace
Şi se aştern cuminţi pe foi desprinse
Păcat de-aceste versuri neatinse
Aveam aşa de multe sentimente
Să-ţi spun, dar mă închid în carapace.

Aşa a fost să fie, îmi şoptesc
Iubita mea să fie o himeră
Postata undeva în stratosferă
Ca un final de film fără imagini
Sau ca un vis frumos, neomenesc...

poezie de George Terziu
Adăugat de George Terziu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 13

Iadul nu este chiar aşa departe
Poţi să ajungi în el într-o clipită
Chiar când trăieşti, nu numai după moarte,
Atunci când inima nu mai palpită.
Şi experienţa e interesantă,
Că stai în beznă şi zăreşti doar umbre,
Te plimbi prin atmosfera sufocantă
Înconjurat de gândurile sumbre.
Şi Cel Viclean pândeşte la tot pasul
Nerăbdător să-ţi vadă prăbuşirea
Îi simţi suflarea, îi auzi şi glasul
Şi te gândeşti c-acolo ţi-e pieirea.

Cel slab în beznă plânge şi suspină,
Dar cel puternic iese la lumină.

poezie de Octavian Cocoş (10 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii stau la capete de poduri

trăim de-o vreme numa' în coduri
ca un boxer intrat în clinci
toată viaţa tragi în chingi
dar nu trecem dincolo de poduri

eu te detest, tu mă urăşti
care truc şi care trac
ar mai putea veni de hac
comandorilor de găşti?!

atmosferic ori geografic
cod de ploaie, cod de frig
la orizont un biet covrig
măreşte hărmălaia în trafic

cheia n-a fost o deviză,
trandafirul sau săgeata
ne-au împotmolit şi gata:
că nu mai ieşim din criză!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu chitara albastră (extras I, VI)

I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaş ca atâţia alţii. Ziua era verde.

Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânţi faptele cum sunt".

Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."

I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuşi,

Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viaţă noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."

VI

O melodie de dincolo de lumea noastră,
Dar în care să fim noi, neschimbaţi de chitara ta albastră;

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salutul spiritului

Umbra eroului se-nalţă maiestuos, formidabilă,
Deasupra navei gri ca fumul de tutun;
Şi-n vreme ce ea alunecă, invulnerabilă,
El grăbeşte pasul pe propriul drum.

" Priveşte forţa acestor tendoane, debordantă!
Această inimă, atât de dârză, de cutezătoare!
Aceste oase, umplute cu măduvă neînfricată!
Această cupă, toată numai zâmbete strălucitoare!

Jumătate din viaţă am luptat, cu mine însumi în acord,
Cealaltă am petrecut-o calm, într-o atmosferă amicală;
Iar tu, o, navă curajoasă, cu întregul echipaj la bord,
Navighează-n siguranţă până la destinaţia finală!"

poezie de Goethe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!