Poezii despre briză, pagina 2
La malul tău
Ști ce mi șoptise cerul într o noapte?
Că voi sta la malul tău ancorat,
respirând universuri.
Iar TU, vei mângâia muzica,
norii, briza, spuma din valuri.
Când bântuit e cerul de versuri,
căzute în râuri de plete
și limpezite cu stropi de izvoare,
în ochii tăi, parte din mare.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe mult de-aici
Știu, tainic, un iatac în care,
Gătită și fermecătoare,
E-o fată-n veșnică-așteptare.
Pe sân își face vânt cu-o mână,
În pat culcată pe o rână,
Ascultă plânsul de fântână:
E casa Doroteii, unde
S-o legene pe răsfățată,
Din depărtări ușor pătrunde
Suspin de briză și de unde.
De sus în jos, cu grijă mare,
Uleiuri ung fragilul trup,
Rășini frumos mirositoare. -
Leșină într-un colț o floare.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
* * *
Pe neașteptate, ramurile goale tremură-n briza serii.
Noaptea se adâncește.
Iubitul mă iubește, iar eu sunt încântată
că trupul meu îl încântă pe el.
Chiar nu vezi
că noi suntem
ramurile aceluiași copac?
poezie de Tzu Yeh, cca 400 î.e.n., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kaliakra
Îți duhnea șoldul a iarbă
presărăm cu tălpi pe sare
pescăruși în mare grabă
ți-aduceau adânc din mare
fâșii lungi de briză deasă
la viori acordeoane
și din beciuri la răcoare
soare mult
și-n vis ninsoare...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Alerg ca un mosc în umbra pădurii înnebunit de propria lui mireasmă
Noaptea e noaptea miezului de mai, briza e briza sudului.
Îmi pierd drumul și rătăcesc, caut ceea ce nu găsesc și găsesc ceea ce nu caut.
Din inima mea se ivește și dansează imaginea propriului meu dor...
Vedenia sclipitoare dispare.
Încerc stăruitor s-o cuprind, dar ea se ferește de mine și mă rătăcește din drum.
Caut ceea ce nu pot găsi și găsesc ceea ce nu caut.
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Briză sentimentală
E o curgere continuă de pasiuni înaripate
cu modulații de briză.
Un val se îndreaptă spre țărmul
care s-a rupt de mare și m-a urmat;
subtilitatea aerului îl urmărește cu biciul.
Rămâne un timp ancorat în spume,
apoi, naufragiază pe miriștea lunii
împreună cu castelul de nisip.
Cred că l-a înșelat intuiția!
Nici brizele nu vin pentru cineva anume!
Zadarnic,
încerc să provoc întrebările toamnei
spre tărâmul realității.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopții
Poate pentru că întotdeauna mi-ai apărut
Ca imagine a liniștii fatale pentru mine,
O, noapte! Ai venit în întâmpinarea mea atât de dragă!
Escortată de norii verii cu bucurie
Și de delicata briză plină de voioșie.
poezie de Ugo Foscolo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio! Țărmul meu natal [Adieu, adieu! my native shore]
Adio! Țărmul meu natal
Dispare-n ape albastre acuș;
Briza suspină, geme-un val,
Țipă-n delir un pescăruș.
Pe mare soarele-a apus,
Noi îl urmăm în al său zbor;
Ție și lui adio-am spus,
Țărmul meu drag, hai, Somn ușor!
Câteva ceasuri care pier
Și iar în zori se va înălța
Voi saluta uscat și cer,
Dar nu și glia, mama mea.
Conacul meu e părăsit
Și vatra lui s-a întristat;
De bălării e năpădit
Și-n poartă câinele-a urlat.
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O amintire a mării
Cerul și marea, și chemarea unui fluierar,
Valuri cu clopoței peste-albastre genuni,
Perle de vis în oceane cu podea de mărgean,
Cea mai mare minune dintre minuni!
Imensă, marea imensă unde plutesc nave mari;
Ample, cu adieri profunde, respiră saline brize,
Spumă palidă înfricoșată de-ai tempestei corsari,
Cumplite, pe cer, porțile potopului deschise.
poezie de Ruby Archer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acostând la crepuscul în districtul Yuyi
Strângând velele lângă orașul Huai,
Folosesc drept port un golfuleț
Unde briza abia trezită urmărește cu biciul valurile.
Soarele scapătă spre apus, alunecând în amurg.
Oamenii se-întorc acasă. Lumina se stinge pe vârful muntelui.
Gâștele sălbatice se lasă-n zbor pe o insulă cu buruieni albe.
... La miezul nopții mă gândesc la poarta unui oraș din nord
Și ascult cum un clopot bate-între mine și moarte.
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre briză? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre briză, adresa este: