Poezii despre chimie și viață, pagina 2
Yin și Yang
Pulsează cele doua lumi
Și tensiunea generează furtuni
Altor lumi.
Plusul și minusul
Contopindu-se amenințător
Se unesc într-un cerc vicios,
Într-un ritm universal, unic,
Până la refuz,
Până la energia supremă,
Până la naștere și renaștere.
Un unic și incontestabil traseu...
Genetică, fizică și chimie,
Inter-dependent re-create,
Transcendent și credință,
Celula perfectă
Pentru moartea perfectă.
Progresul ducând spre regres,
Spre nimic...
Yang și Yin
Ce în somnul tăcerii s-au scufundat,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș înveli cu frunze galbene
cum am găsit odată un pui de căprioară
dorința de a-l atinge
ca și intenția de a-l încălzi
erau pur și simplu normale
dar sigur pe foarte aproape
inima căprioarei bătea disperată
așa că m-am abținut
să nu-i stric chimia
dar m-am tot rugat de atunci
să nu-l găsească niciun carnivor
dar nici pe mine
deaorece uneori mă simt așa
numai bun de acoperit cu frunze
să nu mă găsească iarna ne-nvelit
iar primăvara să-mi crească prima frunză
să fac fotosinteză cu cerul
să-mi gâdile fluturii noua viață
iar ploaia să-mi plângă dorul de tine
să văd și eu cum e să rodesc
să-mi răspândesc trupul prin toată pădurea
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vacanța mare!
Dintre anii mei de școală
Alegând la întâmplare,
Mi-a plăcut, fără-ndoială,
Cel mai mult... vacanța mare!
Nu aveam clipe s-aud,
De citit, de studiat,
Ori vreuna să asud
C-aș fi prins la copiat,
Cărțile, de le-atingeam,
Fin, cu deștele, un pic,
Se-ntâmpla când mă-ncingeam
La vreun poker sau șeptic...
Uitam zile ce-am chiulit
De la ore de povești,
Și de șuturi ce-am primit
După meciuri pe Giulești,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mândria carabinei
Un revolver aflat la datorie,
Neliniștit, căta spre panoplie.
Pusese ochii pe o carabină
Subțire-n talie și longilină.
Fiind de felul lui un tip bondoc,
O iubea-n taină, fără echivoc...
Nu-l speriase țeava ghintuită,
Ci mai degrabă-l duse în ispită.
Și cât ai scăpăra un biet chibrit,
Rămase-n admirație, trăznit.
În acest timp, frumoasa carabină,
Având purtări de divă cabotină,
Mândria în picioare i-a călcat,
Că după prima damă s-a luat.
Fiind curtat de mai matura flintă,
Care de multă vreme-l privea țintă,
El, căutându-și sufletul pereche,
Fugi spre ea ca apucat de streche.
Ea știe ce-a făcut, ce i-a șoptit,
Că într-o clipă mintea i-a sucit.
[...] Citește tot
fabulă de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palmieri străjuind
Priviți cu grijă palmierii
Străjuind la vânturile din sud
Cum plânge noaptea seva și-o aud
În adierea primăverii
Cum trec deasupra zboruri caste
Printr-un ținut împovărat
din mit în mit. Adevărat
Și-n tot itinerariul vast e
Îmi exilez de frica lumii
Pe țărmuri leneșe emoții
Unde-au lăsat și ostrogoții
Zigzaguri largi pe fața humii
Acolo dorm legende care
Mai dăinuie în câte-un grai
Palpând ca-n alfabetul Braille
Între mistere și eroare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pamieri străjuind
Priviți cu grijă palmierii
Străjuind la vânturile din sud
Cum plânge noaptea seva și-o aud
În adierea primăverii
Cum trec deasupra zboruri caste
Printr-un ținut împovărat
din mit în mit. Adevărat
și-n tot itinerarul vast e
Îmi exilez de frica lumii
Pe țărmuri leneșe emoții
Unde și-au lăsat și ostrogoții
Zig-zag-uri largi pe fața humii
Acolo dorm legende care
Mai dăinuie în câte-un grai
Palpând ca-n alfabetul Braille
Între mistere și eroare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fascinația adolescenței
Nu știu cât de tare te-am plăcut,
dar ochii tăi aveau un soi de hipnotiză -
- Hai să plonjăm în adolescență, mă îndemnau,
Copilăria ne-a rămas prea mică,
pe celălalt mal ne așteaptă viața
cu toate comorile sale!!!
Am închis ochii și am plonjat
alături de tine,
în primul an de liceu,
acolo în banca a doua
printre ecuații chimice și logaritmi.
Nici azi nu știu cât de tare te-am plăcut,
știu doar că acei ochi
străluceau ca boabele de rouă
aprinzând în mine roiuri de lumini...
Alături de tine mă simțeam transpus
pe muchia unui munte,
acolo unde aerul este întotdeauna rarefiat;
[...] Citește tot
poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efectul mortal al alcoolului
Îmi amintesc și-acum cu nostalgie,
Prin clasa cincea când s-a demonstrat
La ora ce-mi plăcea la nebunie
De-o profă, jos cu fesu, de chimie,
Despre cât e alcoolul blestemat
De criminal, chiar cu economie:
A pus pe banca mea două pahare,
(În prima stam, că nu se copia)
Și l-a umplut cu apă pe cel mare,
Apoi, pe cel micuț, tremurătoare,
Cu țuică de Văleni, cum mirosea,
De o sorbeam din cap până-n picioare,
Și dintr-o cutiuță mititică
A scos, ca să-l vedem, un viermișor
Vioi și jucăuș (în viață-adică)
De îi purtam, săracului, chiar pică
Din gelozie, tot mișcând ușor
În mâna ei, nu zic ce bucățică (!)
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
fixat pe un ceasornic
Prezentul nu
nu ne-ncape, tindem spre dilatări
nostalgici de trecut: «bine mai era» noi
eh!
și visătorii: «las că va fi bine» ardem unicul aer
singurul trup prelins în vanitate
«Trăiește clipa!»
. care?
deja trecu!
Să mi se dea un altfel de ceasornic
deșteptătorul să pornească-n viitor ceru
«gândul responsabil cu speranța» dar dacă-i 11:59
și gata, lepezi trupul
cine și unde-ți va purta trezirea?!
Un prezent supraelastic atunci, să vină pe măsură
glăsui «gândul țiitor de garderobe, mime, gesturi»
și cu durerile n-ai teamă?!
Le vei dubla sau chiar și râsul!
Pasul stă jumătate-n aer, prezentul când este?
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da,recunosc, iubesc !
Da, recunosc, iubesc!
Da,
recunosc,
am iubit-o!
E ăsta un păcat?
Să arunce cu piatra
cel care nu a iubit niciodată.
Cred că m-am născut
îndrăgostit de ea.
Am căutat-o în sânul mamei,
în primul pas.
Când am pronunțat primul cuvânt
a fost numele ei.
De câte ori deschideam o carte
îi auzeam chemarea.
Cuvintele jucau ca ielele
un joc al seducției.
Nu a fost acolo la primul sărut,
dar l-a simțit,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Coandă din Umbre pe asfalt (1 iunie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chimie și viață, adresa este: