Poezii despre fier
295 de poezii despre fier, elementul chimic cu numărul atomic 26 și simbolul Fe.
Ore
Milă tâlharului vânat.
Deochi la ochiul asasin!
Fier pentru fierul spadasin!
- De har mi-i sufletul însingurat!
Nebunul, sunt, din Pampeluna,
Și mă-nfior când râde Luna,
Mahmură, cu văl funerar.
- Ce groază! Totu-i sub un cenușar.
Simt zvon ca de huruitoare...
Mă cheamă ceasul de pierzare
- În golul nopții: - un clopot... două... ia!
Patrusprezece ore lungi...
Ora e-o lacrimă - Tu plângi,
Inimă!... Cântă, nu mai număra.
poezie clasică de Tristan Corbiere din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Tașcu Gheorghiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alter ego
Ies cu plugul la arat
în cer mai pe înserat
Soarele să dea în pârg
să răsară stele-n târg
Ca să văd una ori alta
de lună-am secat balta
Și-am tras razele la mal
să le pască al meu cal
Ca să zbor frate în cer
am tocit opinci de fier
Ș-am o pungă însă goală
să-mi ajungă pân-la vară
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (1 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poem la aniversarea celor 43 de ani ai mei
să o sfârșești singur
în cavoul unei camere
fără țigări
sau vin
numai cu un bec
și cu o soba de fier,
cu părul sur
și bucuros că ai
camera.
poezie de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dorul meu
În dorul meu de răzbunare
Să am un braț de fier
Eu aș sdrobi far' de-ndurare
Ca trăsnetul din cer.
Tot ce în astă lume mică
Măreț mi s-a părut
Și-n astă viață de nimică
Etern eu am crezut.
Și-atuncia când tu o ruină
Vei fi în fața mea,
Eu nici măcar a ta țărână
Nu voi putea ierta.
poezie clasică de Veronica Micle din Convorbiri literare (1881)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul de-apoi
În cer,
Bate ora de bronz și de fier.
Într-o stea
Bătu ora de catifea.
Ora de pâslă bate
În turla din cetate.
În ora de lână
Se-aude vremea bătrână
Și se sfâșie
Ora de hârtie.
Lângă domnescul epitaf
Bate glasul orei de praf.
Aznoapte, soră,
N-a mai bătut nici-o oră.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Tudor Arghezi este disponibilă pentru Ție
te voi căuta în cenușă
ca-ntr-o oglindă și
un trunghi de fier îmi va fi
inima
să ar cu ea toate
aceste înțelenite ogoare
pe unde trecând
câlcâiul tău
se va tămădui de veșnica plecare
căci îți voi arăta cum
lângă moarte stau
cum numai de acolo
întorcându-te poți privi
drumul în ochi
ca pe o vietate ucisă
poezie de Dumitru Necșanu din Omphalos (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima unei femei
Noaptea inima femeii se retrage, se-nclină
Pentru a intra confuză într-o cușcă străină,
Încearcă să uite ce-a visat despre stele și cer,
Și se îndoaie, se frânge după barele de fier.
poezie de Georgia Douglas Johnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre deșertăciunea măreției pământești
Colții cu care și-au încleștat elanul revanșard
Mastodonții-n lupte sunt astăzi bile de biliard.
Sabia lui Carol cel Mare zis și Carol Dreptul
E-oxid de fier acum, rugină, ca s-o spun de-a dreptul.
Ursul cenușiu, de-a cărui grozava-îmbrățișare
Se temeau toți, acum e-o biată țoală sub picioare.
Din Cezar au rămas doar busturi de colb pline
Și, sincer să fiu, nici eu nu mă simt prea bine.
poezie de Arthur Guiterman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Destin
Crud destin ce mi-ai fost harazit,
Cu sageti otravite tu m-ai lovit,
Si-n vajnice zale m-ai inlantuit.
Cu ura nespusa si venin m-ai hranit,
De fier de eram si tot as fi murit.
Crud destin ce mi-ai fost harazit.
poezie de Alex Dospian (2006)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăvoarele
Scrâșnesc zăvoarele de fier,
rostind cu strigăte de-osândă,
fantasma unui temnicer,
ce stă de peste veac la pândă.
Scrâșnesc zăvoarele pe rând,
ca tunetul ce vrea să-ntoarne,
cum marea geme spumegând,
ca fiare lacome de carne.
Scrâșnesc zăvoare pe la porți
sub meterezele cetății,
unde și-acum străjerii morți
păzesc rostirea libertății.
poezie de Mircea Ionescu-Quintus din Moara Dracilor (1999)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre fier? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fier, adresa este:
