divorţ şi iubire

În condiţii amiabile am divorţat de Prostie

Am încercat
să
mă-nţeleg
cu
prostia

Într-o vreme
chiar
am copilărit
cu
ea

Aş putea
zice
că
mi-a fost
şi
iubită

Oricum

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (20 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restart

Ţi-am pus o simplă întrebare;
"-Te-ai învăţat, cu faţa mea,
că sunt bărbatul tău?"...
Era-ntr-o joie oarecare,
stăteam lipiţi pe-o canapea
cu gânduri duse în ecou,

eram urmaşi de aventuri
ce derulam, ca-n filmul mut;
secvenţe de-un amor părtaş,
de rupere de legături...
Eroi de un divorţ trecut
şi-un viitor sinucigaş.

Visam maturi, cu gând de tineri,
să reparăm piese uzate
ce n-am întreţinut, culpabili;
Eram la vârsta înspre-o vineri,
din zilele ce-s şapte toate...
Ai iubirii, eram, irecuperabili.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia omului de rând

să arunc tot ce-mi vine în mână,
să fac totul una cu pereţii,
să stau calm şi să aştept să treacă,
dar nu pot,
e acolo în mine.

femeile plâng din ce în ce mai mult,
din ce în ce mai mulţi bărbaţi dependenţi de băutură,
majoritatea oamenilor se cred bolnavi psihic,
însă în capul lor prostia se loveşte de pereţi.

nu poate trece de la sine;

credeam că sufăr din cauza unei iubiri pierdute
până când m-am trezit cu un mesaj de la ea,
deja avea 3 copii şi era în plin divorţ.
mi a spus că încă mai simte ceva,
cu fărâma aia de suflet care i-a mai rămas,
dar nu pentru mine,
pentru un altul,

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

Eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia,
mă întreb: de-mi spânzur umbra pot iubi făţărnicia?
aud visele cum sună pe sub clopotul dorinţei,
vreau să dau divorţ minciunii, să fac jurământ credinţei
căci naivu-i visător chiar de-a avut Iadul vis,
iar cretinu-i idiot chiar de-a fost în Paradis,
clovnii râd, ascund tristeţea şi provoacă veselia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia.

Mă prefac că-s fericit ca să nu îmi fie dor,
mă înduioşez cu greu ca să mă despart uşor,
simt că fiara-şi face cuib când îmi e milă de ea,
o ajut, dar la scadenţă suferă inima mea
şi ating dorita clipă - suferinţă pentru-o viaţă,
sunt îngrijorat că n-are cine să îmi dea povaţă,
plâng pentru sinceritate c-am crezut ipocrizia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia.

Înţeleg vorba ascunsă ce nu vrea să recunoască,
spun că e minciună crasă dezinvoltura băbească,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezmembrări

E salamandric visul că tot putem reface
După ce ardem scrum pân' la aneantire
Golind oameni de suflet, lăsaţi o carapace
De bani, averi, de sex, cu cinstea o amintire.

De atâta egoism blamăm căsătoria,
Iubim în aventuri, familia-i anostul;
Separaţi divorţăm şi judecătoria
E între noi un troc... copiii doar fac rostul.

Edificări de secole, milenii, le-am pus jos;
Mânăstiri cu conace şi case părinteşti,
Palate, şcoli, spitale, lăcaşul cuvios,
Poştalioane, han, iubiri copilăreşti.

Tăiem păduri ce-au fost străbunilor odor
Şi vindem lemnu-n seva ce plânge-o fălnicie.
Din vânătoare facem un simplu abator...
Pământuri asecăm într-o sălbăticie.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

avatarul în care locuiesc
nu sărbătoreşte primăvara
de fapt nu sărbătoreşte nimic...
dar pe mine
nu mă supără nesărbătoririle
ci doar dedublările minţii
mă enervez de pildă
pentru că m-a forţat să mă fac vecin
cu un bătrân nebun care îşi plimbă girafa
în fereastra mea
şi cu o studentă la psiho
care pune etichete pe orice trecător
dintr-un manual freudian
e multă gălăgie
în această conştiinţă comună
a mea şi a avatarului meu
la fel ca într-o garsonieră
în care doi soţi se bat
pentru telecomandă
aş vrea să divorţez cumva de mine

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din provincie

Neasemuito, tandro, calină şi divină,
în jur răspândind miros de smirnă
mi-ai smuls metafore din rădăcină
pierzându-mi liniştea şi o chenzină

Amurgul ajunsese, în târg, la apogeu
pe-aleea cu castani ne târâiam obosiţi
mă numise suplinitor la singurul liceu
purtam mustaţă hoaţă şi blugii cârpiţi

Fâşneaţă, cu talie de viespe, divorţată,
curtată şi de granguri, şi de trepăduşi,
mi-ai zis-o scurt, de la obraz, dezinhibată,
hai să fugim! Dă-l dracu' de Buhuşi!

M-ai sărutat prelung(mai să mă-nec?!)
câţi n-ar fi vrut să fie-n locul meu,
am lichidat un sold subţire de la cec
şi ne-am urcat în trenul de Bacău

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexandru Andriţoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogat... sărac... cum o fi bine?

Dezbaterea nu-i chiar recentă, zic
Datează tocmai din placentă, mic,
De când e omu' pe pământ, de la Adam
Sau de la Neanderthal, preţ de un gram,
De nu mai ştim, progres, regres, ce e?
Ne deşteptăm ori ne prostim, ori ce?

Cunoaştem din trecut ori din prezent,
Bogaţi ce nu par fericiţi, ci complezent
Îşi pun o mască să-şi ascundă plânsul
Şi de-i priveşti atent, amar li-i râsul,
Înconjuraţi de-acelaşi fel de inşi
Stăpâni de o secundă, fals distinşi,
Îngrijoraţi de soarta bogăţiei, terni,
Se cred furaţi de "sclavii" lor moderni.
Sunt permanent într-un concurs prostesc
De care-i mai "bazat", se înghiontesc
S-ajungă-n Forbes în top pe-un loc mai sus
Sunt fără scrupul, asta li s-a tot indus...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de femeie în fumul de ţigară...

Am vrut să mă sinucid... să mă-mpart cu restul lumii,
... dar m-ai dat, cu împrumut, (pentr-o zi) la toţi "nebunii".
şi muribund, în felul meu, ţi-am împărtăşit păcate!,
până moartea (ce soprană!) m-a "lucrat" fin... pe la spate.

În morminte, pe la tâmple, m-a "iubit"... cam până ieri,
(răstignindu-mă vremelnic între sute de plăceri!...).
arătându-mi cum mai moare... uneori şi... nemurirea,
rămânând să divorţeze (de parfumul tău), iubirea.

"- Te-am iubit femeie nudă, eu şi toţi "nebunii" mei!",
... ce te-au adorat o vreme... până au "ieşit scântei".
când tu mi-ai vândut chiar rana, făcută de lacrimi scurse,
... pe obrazul sideral... căci iubirea sa... murise.

N-am scăpat (nicicum) de "palma" ce mi-a dat-o Dumnezeu,
(mi-era bine lângă tine chiar de nu era... mereu!).
acum "zac" în conştiinţa muzelor ce văd că-s moarte,
împărţind trufia lumii (zilnic), dar fără... dreptate.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Washington McNeely

Bogat, respectat de concetăţeni,
Tatăl multor copii, născuţi dintr-o mamă nobilă,
Toţi crescuţi aici,
În conacul cel mare de la marginea oraşului.
Priviţi cedrul de pe pajişte!
Am trimis toţi băieţii la Ann Arbor, toate fetele la Rockford,
În timp ce viaţa mea curgea înainte, devenind tot mai bogat şi mai respectat –
Odihnindu-mă, seara, sub cedrul meu.
Anii treceau.
Am trimis fetele în Europa;
Le-am înzestrat când s-au căsătorit.
Băieţilor le-am dat bani pentru a intra în afaceri.
Erau copii zdraveni, promiţători ca merele
Înainte ca racilele de sub coajă să se arate.
Dar John a părăsit ţara dezonorat,
Jenny a murit la naştere.
Eu am rămas sub cedrul meu.
Harry s-a sinucis după un scandal,
Susan a divorţat –
Eu am rămas sub cedrul meu.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!