Poezii despre evoluție și timp, pagina 2
Lumina din ferestre
dedicat tatălui meu Ionel Necșuțu, care ne-a părăsit acum 12 ani
Am plecat din această viață, din dragoste
Și voi păși cu pași repezi spre Dumnezeu
Mi-am găsit menirea și am evoluat
Starea mea de bine să vă ajute și pe dvs.
Să vă deschideți ochii și să vedeți lumina!
O lumină ce ne va zâmbi,
O stare de incantație
Rugăciunea aceasta a inimii să ne aducă o stare deosebită
Putem zâmbi, chiar dincolo de umbre
Putem visa un vis al luminii și deschiderii veșnice
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluție
Cât sunt copiii noștri mici,
Pentru ei, suntem TĂTICI.
Ce gingaș e, și sună bine:
Tăticule, mi-e dor de tine...
Dar anii trec. Și deodată,
Nu mai ești tătic, ci TATĂ.
Dar și așa, tot sună bine:
Pa, tată! S-auzim de bine...
Când cresc, și nu le ești pe plac,
Din tată, tu devii BABAC.
Și vorba sună trist și gol:
Babacule, mai dă-mi un pol...
Dar viața e un foc de paie,
Și, vrei nu vrei, ajungi TATAIE.
Iar vorba ta, în râs e luată:
Tataie, ia mai las-o baltă...
[...] Citește tot
poezie de Traian Calancia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bere
nu știu câte sticle de bere
am consumat așteptând ca lucrurile
să evolueze spre mai bine
nu știu cât vin și whisky
și bere
mai ales bere
am băut după
despărțirile de femei
așteptând telefonul să sune
așteptând răsunet de pași,
iar telefonul nu sună niciodată
decât foarte târziu
și pașii nu ajung niciodată
decât foarte târziu
când stomacul
mi-a ajuns deja în gură
ei sosesc proaspeți ca florile de primăvară:
" ce naiba e cu tine?
n-o să fii 3 zile în stare să mă regulezi!"
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Bukowski din Dragostea este un câine turbat venind din Iad, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Re... capitulări
Mă întreb de evoluează timpul, anotimpuri,
Căci se repetă într-una, ar trebui să învețe,
Să fie tot mai cunoscute orele, ce vor veni cu aceleași fețe
Tot pregătit, deja... eterne Rome, Olimpuri.
Perfecțiunea e moartea, ea, ca să se nască noul,
Dar pentru ce să moară ce-a adunat atât
Și, de-i frumos ce-a fost, de ce e iar urât...
De ce-am tot plagia original... tabloul?
Ori carte-i de mult scrisă și nu-i știu început,
Doar un capitol poate, o recapitulare
Dintr-un orar uman... o lecție oarecare,
Ce tot o repetăm și nu știu de-am trecut.
Am întrebat și-ntreb... dar juru-mi este mut!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ansamblul de manevre - VII (Tratat polemic)
Mahmură, zeița Clio, astăzi, cugetul ei, mahmur.
Ceva între plutirea unei ferigi în apă
și lujerul verzui ce presimte prin umezeală
firele rădăcinii.
Ceva între aburul unei sticle și amintirea
votcii pe care ai îngrijit-o toată săptămâna.
Mahmură, zeița Clio, astăzi, cugetul ei, mahmur.
Încercând să facă ordine în poveștile cărnii
repede aprinse de intriga ce se vrea
totdeauna în fruntea părților narațiunii,
chiar peste foaia amnezică lățindu-se:
ca evoluției să i se atașeze drăgălașe fantasme,
să le poată contempla ca pe niște speranțe,
detașată, de pe oasele solemne.
Mahmură, zeița Clio, astăzi, cugetul ei, mahmur.
Acum când ochiul lăuntric își uită trepidațiile,
cercetându-și ceața și aurora din piept,
acum când o mască alunecoasă
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Izbășescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mușc
cu poftă din mărul întins
de eva care râde ispititor
în grădina aia plină de pace
ce se poate întâmpla
dacă nu respect restricțiile?
mușc din mărul blestemat
viermele se retrage la timp
se ferește de dinții fierăstrău
fuge-n cămara cu semințe
eva îmi face ochi dulci
cu farmecul unei dive pline
de glamour și silicoane
dau alt curs evoluției umane
pun lucrurile în mișcare
fac istorie. vin păcatele
psihologia umană evoluează
mă simt un mic dumnezeu
mărul evei are puteri magice
trebuia să încalc regulile
pentru binele omenirii. trebuia
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronicarii "21-st century's"
De ce nu scrieți de contemporani?
Fiți cronicarii timpului trăit!
Eroi pot fi miniștri, scriitori, țărani...
Împărtășiți, din clipa ce-a murit!
Valoarea documentului e-n adevăr
Și este calitatea ce-am pierdut-o.
Milenii se vor continua pentru dezbăr
De la cutuma unde ban, puterea a avut-o.
Jurnale, magazine, ziare, cărți
Sunt astăzi artă a dezinformării.
Nu-i faptă, fără intervenții dinspre părți
Pentru deliciul de mistificare-a prelucrării.
Pe zi ce trece, nu știm cine suntem!
Ce credem că vedem e interpretare;
Răspunsuri la-ntrebările ce punem
Nu-i adevărul, ce-i real... e-o cenzurare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ne va veghea
Cred și voi crede în lumină și în Dumnezeu
Datorită lui este creația și universul.
Dacă El este peste tot, de ce natura nu ne mai protejează?
De ce terenul alunecă și apa ne inundă?
De ce pădurile nu mai fac față unei planete supraaglomerate?
De ce anii vor zâmbi și noi vom continua?
Să facem aceleași greșeli ce ne duc la pieire?
Dar Mila Sa se va revărsa asupra noastră
Vom evolua și vom cere iertare Cerului
Lumina ne veghează indiferent de obiceiurile noastre.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii, credințele și valorile
S-au risipit anii in mii de culori
S-au aglomerat stelele-n albe
Nuanțe, credințe și valori
S-au pierdut anii, s-au desenat
Printre ruinele minții s-au aglomerat
Neuronii preaslăviti in nuanțe de mov
Putine lumini vor preamari
Sufletele îngerilor vremelnice.
Pana ce timpul se va opri.
Vino sa-mi cuprinzi neputința!
Cu valurile mâinii tale sa ma ghidezi
Printre schimbările vieții
Evoluție spectaculoasa...
Sa ma afunzi in mister... pana la cer!
Nu-mi desena culori nedescrise,
Voi fi aleasa in orice clipa
Munca ma conduce spre rezultatele
Pe care ni le-am creat in minte
Frumusețea vibrației dincolo de mister.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În altarul poeziei
cumva obosită mă îndrept spre amurg
viața mea afost altar de poezie
lumini ancestrale prin inimă curg
umezind cu rouă iubirea târzie.
n-am trăit zadarnic, am evoluat
iluminarea sufletului o împrospătez
cu lumini angelice, frământ în aluat
maiaua nemuririi să o asimilez.
în colțul meu de rai e pace
emoții albe înfloresc în piept
mă iscălesc pe versuri vivace
de la steaua mea împliniri aștept.
răspândesc în lume gânduri locvace
inspirată zilnic de-un înger înțelept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre evoluție și timp, adresa este: