Poezii despre evoluție și timp, pagina 3
Viața și moartea
Să privim viul din interior și să-l înțelegem
pentru a ne îngloba și pe noi
de acolo de unde pornește și continuă scara evoluției.
Să gândim cum se instalează binele și răul
în trupul și în modul de a acționa liber,
în popasul făcut pe pământ,
să devenim simbolul vieții adevărate.
Timpul marele vinovat pentru uzură
oricum determinant și implacabil,
rupe măsura
și oamenii sunt vulnerabili în orice clipă.
Finitul și infinitul se susțin
cum viața și moartea
pleacă la drum împreună.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare?
Promisiuni de-a valma vin
Dar știu că nu am să mă tin
Pe urmă o să-mi pare rău
Da ce să faci, așa-i mereu!
Promit că fac ceva
Dar timpul tot trecea
Și acum realizez
Că nu evoluez!
Eu bat pasul pe loc
Și stau și mă socot
De ce promit eu oare?
Veșnic fără realizare
Regret nespus timpul scurs
Încerc a formula un discurs
Să cer iertare, să susțin,
Că de promisiuni o să mă țin
[...] Citește tot
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
La fel ca pe pământ
Înserarea se lasă furată de semne cerești,
stele dispărute se văd luminoase,
cele noi născute încă nu se văd,
Dumnezeul universului lucrează continuu
și ne cheamă să-l înțelegem.
Moartea și viața își împart sarcinile evoluției
la fel ca pe pământ,
noi pășim pe trepte de înălțare spirituală
odată cu timpul care curge firesc
fără să se oprească niciodată.
Lumea de azi m-a făcut să trec pragul iertării
până-n adâncul sufletului viu
cuibărit în oamenii
ce-și poartă pe umeri crucea destinului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză
Se coace grâu-n Univers
și spice stau grămadă,
combina timpului așează
grăunțe în cămară.
Căluși cerești
în lucrul de-nblătire,
aruncă boabe aurii
în boltă spre rodire.
Furtuni năluce,
nebănuite legi,
le așează lângă stele,
iar orbitarea lină
dospește organisme
cu gândul la-nmulțire.
Procese lente,
în ani, cât milioane
și evoluția creează
dantele mișcătoare.
Autoperfecțiunea
e a clipelor cerinți,
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comorile
Dragii mei copilași, comorile pe care le-am crescut în ceruri
Astăzi, vă aprind visul în ale voastre inimi,
Bogăția sufletească nu oricine știe a o câștiga,
Ea se obține cu efort, cu ani de studiu și analize,
Se transmite din tata-n fiu, din mamă, ca un ecou,
Prin același tablou,
Și odată câștigată, ea te educă, te faci permanent prosper și fericit,
Așa că, dragi copii, nu uitați să dăruiți cu suflet, tot ce ați primit!
Astăzi, evoluăm, devenim mingii de foc în albul fericirii,
Poveste fără sfârșit pe frontispiciul iubirii.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragment cu drepturi
Mă întreba dăunăzi un tovarăș -
Suntem popor
Și noi basarabenii?!
Ce drept avem?!
Suntem noi Țară?!
Și dacă-i adevăr o obârșie
De milenii.?!
Poporul are drept numai pe străzi
El doar cu străzile e în deplină armonie
Doar strada-i poate oferi
Pământul în bucăți
Să-și facă ca Hiperion
Împărăție...
Poporul are drept la tulburări
La revoluții
Dacă-i umilit în evoluții
Mai are drept la scară
Pân-la cer
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproduceri
Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reușite;
Fără talent, neisprăvite...
Trăim realul... teatral!
Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câștigul material,
Lipsiți de etică, moral;
Pictură, scris... în reproduceri.
Noi înșine suntem reluări
De zeci de mii de ani... portalul
De referit, nu originalul...
Evoluați în... impostori!
Dovezi avem -pretinșii "peste",
Din ce ne-au fost gene anceștrii
Cunoscători de-aștrii- tereștrii
Din grotele-n picturi rupestre.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea nu are margini
Moartea nu are margini,
ci creația prin care am primit limite
de evoluție în timp,
cu posibilitatea transmiterii
vieții mai departe
într-o fructificare deplin.
Lumea se reînnoiește continuu,
caută-n sine să-și descopere
izvoarele latente de magmă,
ce țâșnesc din interior în afară,
dau alte dimensiuni cunoașterii
în care pătrundem în fiecare zi,
să cucerim partea de univers
și să urcăm spiral cu spiritul.
Lumina ne călăuzește într-un poem
ce intră-n suflet
și ne mângâie cu fiecare rază
într-o iubire nemărginită
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uvertură la Cântecul Apei
Lună plină de când timp este acolo?
Întreb cerul albastru, înălțând cupa cu vin.
Nu știu cărui an îi aparține această seară în Palatul Celest.
Doresc să încalec vântul și să mă întorc acolo,
Dar mă tem de turnurile de jad și de holuri,
Sunt atât înalte, trebuie să fie îngrozitor de frig.
Mă ridic și dansez, flirtând cu umbrele mele atât de distincte.
Cum o fi oare acolo jos, printre muritori?
Pivotează în jurul pavilionului roșu
Și luminează în diagonală prin fereastra fermecată;
Strălucire și nici o nevoie de somn.
Să lăsăm deoparte resentimentele;
Cum poate exista ceva atât de întreg, de complet, la vremea despărțirii?
Am regrete și bucurii, despărțiri și întâlniri;
Luna evoluează pe ceruri clare și ceruri înnorate, cu obraz palid sau auriu
Nu există perfecțiune de la începuturile lumii,
Doar speranță pentru o viață lungă
Și frumusețe care trebuie împărtășită,
Chiar dacă ne despart o mie de mile.
poezie de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iar înțeleptul...
Teoria darwiniană a evoluției concluzionează:
Schimbarea ( sau devenirea ), nu existența, este esența realității.
Iar înțeleptul, familiarizat și impregnat cu acest mare adevăr,
așteaptă calm moartea care, după știința lui, îl va reduce la neființă;
el are informațiile supreme și-n același timp savurează
bucuria cea mai dulce, aceea că omul are privilegiul experienței.
Pentru el sufletul e doar gazda unor atomi; dac-ar fi subiectul
exclusiv al unor mutații invariabile și inexorabile, n-ar mai fi liber;
datorită naturii lor, atomii sunt înzestrați cu o inițiativă autentică,
iar sufletele noastre cu un fel de libertate.
Universul nu este creat de zei; n-a fost creat pentru noi;
a fost, independent, modelat de hazardul întâlnirii unor atomi,
care, încercând fel de fel de combinații,
au fost forțați să se accepte-n forma lor prezentă.
poezie clasică de Henri Bergson din Filozofia poeziei: Geniul lui Lucretius, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre evoluție și timp, adresa este: