Poezii despre fier și inimă, pagina 2
Duel
Doi luptători se reped și armele lor
Sclipesc și aruncă în aer cu sânge.
Și jocul acesta și fierul sonor
Sunt ca o iubire de tânăr ce plânge.
Spadele-s frânte! Anii de june-au trecut,
Draga mea! Însă dinți și cu unghii de-oțel
Răzbuna-vor și spadă și pumnal prefăcut.
O, inimi mâhnite de-amorul rebel!
În râpa în care sunt râși și pantere
Eroii, luptându-se, s-au rostogolit,
Ca flori pe ciulini pielea stă la vedere.
Acest hău este iadul de cei doi locuit!
Hai, cruntă-Amazoană, să ne dăm de-a dura,
Ca veșnic în suflet să ardă doar ura!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima Femeii
În zori inima femeii se-avântă în lumină
Ca o pasăre solitară, planând fără tihnă
Peste munții și văile vieții, departe, de zare atrasă,
Pe urma sunetelor cărora inima le spune acasă.
Noaptea inima femeii se retrage, se-nclină
Pentru-a intra confuză-într-o cușcă străină,
Încearcă să uite ce-a visat despre stele și cer,
Și se îndoaie, se frânge după zăbrele de fier.
poezie de Georgia Douglas Johnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comunică fără cuvinte
Din lacrimile presărate peste al nopții val și al singurătății destin,
Mă las purtată de valul iubirii depline când inimile comunică fără cuvinte.
Am un ocean de gânduri și valurile-i mă răscolesc,
Dorului îi tot vorbesc, de aduceri-aminte.
Focul să-l nimicească cu o inimă de fier
I-am dat libertate,
Dar lacrimi de cuvânt s-au revărsat peste noapte,
Zâmbetului să-i vorbească cu dinții de oțel...
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mercur
Planetă lentă, capricioasă,
ciupită de vărsat meteoritic precum Luna,
sferă cu suflet greu și inimă de fier,
unde o zi durează cât o lună pe Pământ,
unde nu poți să spui vreodată
"vine ziua" sau "vine noaptea" - sau "pe diseară" -
căci jumătat' din tine arsă-i pe vecii de Soare,
pe când cealaltă parte-ți zace-n gheață și-n veșnic întuneric,
fără ca noaptea neagră să-ți fie luminată de vreo lună...
Sărmană bilă cosmică pustie,
care mereu slăbești, făcându-te din ce în ce mai mică,
cum să-ți opresc slăbirea, căci meteoriții nu-ți îngroașă coaja?
Coboară deocamdată-n visul meu
să plângem împreună de însingurare!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cavalerul
Călare și tăcut, mascatul cavaler,
Dezastrul, m-a străpuns cu sulița de fier.
Și sângele-mi țâșni cu-o roșie vigoare,
Evaporându-se apoi, prin flori, la soare.
Mi-nchise ochii umbra, de-un strigăt năpădit,
Bătrâna-mi inimă muri, fior cumplit.
Și cavalerul Dezastru veni aproape,
Descălecă, mă-atinse pe pleoape.
Prin rană degetul metalic și-l petrece
Pe când cu vocea dură-enunță a sa lege.
De degetul de fier abia atinsă, iată
O inimă am iar, trufașă și curată.
Și credincioasă curățiilor divine,
Bătu iar inima poruncilor în mine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cavalerul sărman
Fost-a un voinic cu fală,
Zis: sărmanul cavaler,
Suflet drept și față pală,
Un vitez în za de fier.
Și-i fu dat'o soartă amară,
Căci se spune că-ntr-o zi,
O vedenie fugară,
A lui inimă îndrăgi.
Și de atunci ca-ntr-o scânteie,
Doru-l arse în văpăi,
De atunci nici o femeie
Nu privi în ochii săi.
Își lega mătănii sfinte
Peste gulerul de-altaz,
Nu-și sălta ca înainte
Viziera de pe-obraz...
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu mai spunem
nu mai spunem nimic,
nu mai spunem.
împovărați,
ca niște bujori sub clarul lunii,
umerii noștrii să înflorească exploziv.
pe țeasta albăstrie a pământului
timpul s-alunece ușor.
din inimi să țâșnească fluvii de lavă
peste al nopților fier.
nu mai spunem nimic,
nu mai spunem.
ciocârliile să ridice c-un tril
primăverile-n cer.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer olandez
Vorbim despre privirea-ți ce-mbracă aburii,
Misteriosul ochi cum este, albastru, verde, gri?
Schimbându-se în tandru cu-a visului splendoare
Reflectă indolența și-a cerului paloare.
Tu chemi aceste zile călduțe și-ncropite,
Ce fac să se topească în plâns inimi vrăjite,
Când zbuciumate rău, ele se-ntorc în somn,
În zeflemea agită pe nervii ce nu dorm.
Și semeni câteodată cu zările frumoase.
Care aprind zenituri sezoanelor brumoase,
Așa cum strălucești, cu niște vederi ude,
Ce luminează cerul cu razele căzânde.
Periculoasă fată, seducătoare clime!
Te voi iubi la fel prin iarnă și prin brume,
Dar ști-voi să aprind chiar când veni-va gerul,
Plăceri mai ascuțite ca gheața și ca fierul?
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rotund
când timpul sună strident
inima mea
are ceva din carnea unui ostaș
îngropat în lungi uitări
acum o mie de ani
poate
primăvara trecută l-am învelit
în cămașă de flori
ca o mamă
grăbită să nască din depărtări
și lumini
povestea ce sună absurd
în clopotnița vechiului sat bântuit
de ochi de felină
ghețuri ce dorm
la fel de rotund
fragil și crud
în inima fierului
ce-a scrijelit piatra
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plastic
orașul respiră ca o hidră
prin tentaculele
de gelatină murdară
e ora la care
oamenii de botox
își pun haine de carnaval
se rujează pe pleoape pe buze pe piept
se revarsă peste trotuare
termite apocaliptice
cu maxilare de fier și inimi de mucava
cine râde mai tare
câștigă o zi de viață în minus
și un tricou cu paiete
așa se învață la școală
cine mângâie un copac
rămâne ultimul
și stinge lumina
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fier și inimă, adresa este: