fier şi suflet

Ultimul tren

ultimul tren îl aştept în gară
lumea se înghesuie pe peronul îngust
am în valiză emoţii de vară
şi în buzunare poeme cu gust.

ultimul tren mă duce spre succes
cu fiecare gând mă apropii de cer
am în suflet carduri de acces
deschid porţi solare cu armuri de fier.

undeva în lumină este visul meu
vreau să ajung la el cu ultimul tren
voi străbate timpul chiar dacă mi-e greu
mi-e voinţa mare - tonus de refren.

aştept trenul meu în bătrâna gară
îmi ţin companie acorduri de chitară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna sufletului

E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenuşiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
şi printre vântoase răzbate...

Treptat gândurile plouate
se-apropie de şemineu
şi stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....

Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coş se întoarce iar fumul
şi bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...

E toamnă... iar vântul tot bate....

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se căleşte fierul

Ca pătimaş culegător de vise,
Am cultivat abstractul în sonet,
Fiindu-mi silă de banal concret
Ce zilnic păsurile mi-otrăvise.

Şi-aşa în templul meu cu porţi închise
Frumosului i-am închinat discret
Şi-nfiorarea caldă de poet,
Şi arta rece care-o stăpânise.

Cu mintea sufletul mi l-am călit
Cum se căleşte fierul înroşit
Spre-a-i oţeli flexibila substanţă.

Numai aşa am izbutit să-nfrâng
Vulgara lacrimei exuberanţă,
Când suferinţa mă făcea să plâng.

sonet de Mihai Codreanu din Din armoniile durerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi fie scrise slovele în carte

"Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte; aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier, şi cu plumb în stâncă pe vecie..."
Iov 19:23,24

Aş vrea ca slovele să fie scrise-n carte
Săpate cu priboi de fier
Şi pe vecie-n plumb săpate
Să le întâlnesc acolo sus în cer.

Carnea şi pielea chiar de fi-vor sparte
Eu voi vedea pe Domnul meu în cer
Aş vrea ca slovele să fie scrise-n carte
Săpate cu priboi de fier.

Tânjeşte sufletul de dorul de departe
De paradis, de veşnicie, cer
Aş vrea de ele şi eu să am parte
În cartea ce-o are Domnul, El
Aş vrea ca slovele să fie scrise-n Carte.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mercur

Planetă lentă, capricioasă,
ciupită de vărsat meteoritic precum Luna,
sferă cu suflet greu şi inimă de fier,
unde o zi durează cât o lună pe Pământ,
unde nu poţi să spui vreodată
"vine ziua" sau "vine noaptea" - sau "pe diseară" -
căci jumătat' din tine arsă-i pe vecii de Soare,
pe când cealaltă parte-ţi zace-n gheaţă şi-n veşnic întuneric,
fără ca noaptea neagră să-ţi fie luminată de vreo lună...
Sărmană bilă cosmică pustie,
care mereu slăbeşti, făcându-te din ce în ce mai mică,
cum să-ţi opresc slăbirea, căci meteoriţii nu-ţi îngroaşă coaja?
Coboară deocamdată-n visul meu
să plângem împreună de însingurare!...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palidă umbră

Palidă umbră, care mister
Unul spre altul mereu ne-atrage?
Vrem de sub farmec a ne sustrage
Şi dăm de-aceeaşi forţă de fier.
Palidă umbră, care mister?

Fost-am vreodată îngeri frumoşi
Uniţi pe-albastrul largului spaţiu?
O voluptate fără nesaţiu
Ne face ochii mai luminoşi.
Fost-am vreodată îngeri frumoşi?

Sau împreună ars-am în iad?
Coboară-n suflet de-ţi aminteşte...
Al meu ce-mi spune e că iubeşte,
Şi dacă suntem îngeri ce cad,
De ce n-am arde ş-aici ca-n iad?

Palidă umbră, reflex bizar
În care s-află iadul şi raiul,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişte

Pe drumuri de piatră, de fier, călător;
Pe coame de vânt şi fuioare de nor,
Pasul şi gândul ţi-s ură şi dor.

Pe uliţi şi străzi, pe poteca de colb
Rătăceşti! Călăuza-i destinul cel orb.
Năzuinţa ţi-e neagră aripă de corb.

Pe trecutul pustiu viitorul ţi-e-amar
Când dorinţa deşartă ţi-este suflet hoinar,
Numele nu-i decât simplu hotar.

poezie de Viorel Mitea (5 ianuarie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corsar prin poezie

Galioane comerciale de vers
Navighează spre muze invers
De sensul poeziei fără interes
Din abisul de suflet, cules...

Vâslite de sclavi cu pene
La unison în mări perene
Să caute inspiraţii comori
Ascunse prin atoli de flori

De necunoscuţi corsari
În faţa Armadei de samsari
Ocrotită de inchiziţii
Academice cu poziţii

Fixe, fără e pour si mouve!
În ale lor închise enclave
Pe unde voi trece-n fulger
Cu foc de vers ca un corsar de fier

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu de vară

Stăteam aplecaţi deasupra şinelor strălucitoare,
cu feţele iluminate de flăcări roşiatic-albastre.
Aerul ridica un sunet înalt de privighetoare,
străpuns de săgeţile sufletelor noastre.

Reparam o linie de tramvai pe largul bulevard,
o sudam, o-ndulceam sub ciocane rapide.
Umbrele noastre, ca un paşnic stindard,
pe adormitele ziduri se căţărau, arcuite.

Fierul isca, izbit, hieroglife în aer, sonore,
şi noi descifram curioşi o mitologie,
se perindau prin imaginaţia acelor dinamice ore
obeliscuri de foc, piramida furnalelor liliachie.

Feţe de oţelari apăreau în deasa lumină
pe care metalul topit o zvârlea.
Iar săgeţile sufletelor smulgeau o senină
cântare, din aerul care ne înconjura.

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainele clipelor

Ieri gândurile îmi păreau ca blocuri de granit
Pe care-eternitatea îngheţase,
Şi mă-nchinam la ele ca păgânul
Ce roagă marmurele sfinte să nu-l lase
De duhurile negre ispitit.

Azi gândurile-mi sunt ca trestii ce se pleacă,
Şi simt o bucurie ne-nţeleasă
Văzându-le aşa plăpânde
C-ar tremura şi de-un suspin,
De-o şoaptă...
O, vraja-ameţitoare a gândurilor blânde!

Ce oare a venit să schimbe dintr-o dată
Viaţa rece-a sufletului –
Ce mister?
Şi ce să fie raza rătăcită
Ce-a coborât s-aducă-nduioşare
În gândurile prinse-n lanţ de fier?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!