Poezii despre fosfor și timp, pagina 2
Baldachin
Deschide corabia de frunze a pădurii
zornăie aerul păsărilor sparge oglinda dimineții
taurul luminii cu coarnele buclate în fântâni.
Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupțial
această glastră a arborelui genealogic
presărați peste el mălaiul canarilor
rupeți pâinea în două a vulturului
din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea
și pune între neant și viața din toate zilele
apostrofa pliscului său
în plicuri scrisorile sunt mâini cu cari ne căutăm reciproc
o stea filantă hymenul în traiectoria sângelui
întârzie trimisă epistola păsărilor.
Pat nupțial crizantema nopților de fosfor
în zâmbetul tău a plâns un bébé poetul
un bébé sanguin atletul 1½ kgr. Lindberg
dintr-o infimă dizenterie putea muri Attila
Guillaume II ș. a. m. d.
Umblă prin sânge acum închis ca în turn
te apleci sub inimă ca sub abat-jour
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll (august 1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea violetă
Ciorapii de sticlă sunt aici
ar fi loc și pentru câțiva păianjeni
se aduc somptuoasele tăvi de dantelă
sânii în borcanele străvezii
și în mâinile celor mai frumoase femei
meduzele dorm ca în craterul celui mai agitat vulcan
vom fi la timp la această întâlnire
vom trece prin noapte ca printr-o cutie cu fosfor
la această întâlnire la care ne asteaptă
umbrele noastre ca niște pantofi uzați
fluturii de sugativa care ne vor suge sângele
toate mănușile uitate toate pleoapele
pe care ne-a plăcut să le sărutăm
tot ce am găsit pentru niciodată
gurile care ne-au rămas lipite de sâni ca niște inele
plantele care ne-au crescut pe față în timpul somnului
apa limpede din pahare
spânzurații cu mâinile de cretă
[...] Citește tot
poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
H2O
Cine gândea, din șase bilioane,
Nu prea demult, treizeci de ani nainte,
Pe ce mai e uscat printre oceane,
Ca apa să o cumpere cuminte
Din prăvălii, la sticle sau bidoane?!...
Nu i-ar fi dat nici dracului prin minte!
De drag o luam în zori pe sub colină
Chiar de aveam fântâna mea pe vale,
Să-mi umplu la izvor căldarea plină
Sorbind din ochi Mării și Marghioale...
Ca lacrima, ce apă cristalină
Și nu dădeam pe ea două parale!
Până-ntr-o zi, când spre uimirea mea,
La băcănie-n colț văd, din greșeală,
Cătând prin raft ceva pentru măsea,
În sticle, apă chioară, naturală(?!)
De-abia-nvățat cu ea de la ciușmea,
Ca emigrant pe-atunci în capitală,
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Etc
Iubita mea dezarticulată perpendiculară
splina ta e mașină de cusut nori
glasuri sunt deflație monetară
Berlin face policeman la dreapta
Stele gri fluieră identic greșelilor de gramatică
pasul tău marchează 300 yards în aerodrom
la five-o'clock sandwich îți ofer nervii de fosfor
iată becurile cu mănuși de lac la tâmple
diagonal în vestă îmi port creierul mic
ca o lampă sau ceasornic Omega
prin music-hall am dansat în eprubetă albastru
fenomenal salcâmii au jucat pocker
în piețe Forduri stau cu mâinile în buzunar
Edy îți port sufletul prins cu piuneze
Luna-Park vântul e de 3 săptămâni șomer
T. S. F. a șters cerul cu sârmă de parchet.
poezie de Stephan Roll din Integral
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu rămâi mereu o primăvară!
Nu-i drept să-nceapă-n mine iarna,
să se oprească frumoasele ninsori
și să-și facă de cap gerul.
Tu mă aștepți șoptitoare să-ți răscumpăr iubirea
zidită-n câteva cuvinte prin care revin
scriu cu fosfor sub pielea prin care respiri
și ovală ca semnul născut între genunchi
asculți nespusul inimii care vibrează,
înghite nemișcarea și bate oarbă la poarta
pe care s-a încrustat sărutul.
Lumina îmi scapără ghețuri de tăcere,
priveghez oglinzi îmblânzite de trupul tău,
mâinile lacome își caută darul fraged,
degetele închid mijlocul subțire
în cercul de foc unde dorințele cuib își fac.
Umăr la umăr destrămăm timpul
și prin el facem drum
în orice anotimp.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșirea din iarnă
Începe astrul iernii măreț să se topească
treptat îl simți cum arde pe-al primăverii rug
și-n urma lui rămâne o țară românească
mai pură și mai plină de semne de belșug
această iarnă aspră a fost un dar al firii
urcând pe cai de jertfă dintr-un trecut ocult
prin gura ei, pesemne, pelasgii și ilirii
ne-au spus ce ierni domniră la Dunăre, demult.
Azi, suflă băltărețul ca soarele prin lupă
surpând împărăția zăpezii pe pământ
un singur colț al ierbii e de ajuns să rupă
cu răsuflarea-i caldă armuri de neînfrânt
în staule jilave nasc alte generații
de vietăți și ierburi cu trup îmbălsămat
și-n nopți de ovidenii simți cum tânjesc Carpații
de aurul și vlaga care le-au fost furat.
Împung orbește puii prin bulbii de răchită
în cruciada hranei pornesc în zori de zi
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învățătură
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Asta sună a amenințare, scumpo!
Te imaginez în sacoul meu, mâncând o felie de pepene galben.
Nu m-ai invitat la petrecerea de ziua ta, pentru că
nu știai că exist.
Ai zece ani și două codițe,
5 unicorni,
11 păpuși,
o lampă roz cu fluturi roz și steluțe de fosfor deasupra patului și el roz.
Ți-e frică de umbre, de bicepșii cailor din cartea de istorie
și de cum se mișcă jaluzelele noaptea.
Nu știi ce e aceea jartieră și nici ce înseamnă "smokey eyes".
Pentru că știu atât de multe despre tine,
muști tăcută din pepene și nu mă privești,
sunt un căpcăun, prost și nerușinat, asta sunt.
Am jartiera pătată cu pepene galben; vrei s-o vezi?
spune ea în timp ce se plimbă ca balerina pe marginea textului.
Pentru că îi tremură degetul mic
și îi e frică de umbre
și de bicepșii lui și de cum se mișcă jaluzelele din camera
de hotel, el îi oferă sacoul.
[...] Citește tot
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger, îngerașul nostru
Adorm încercând să-mi sincronizez respirația cu a ta,
adorm privindu-te cum îți strălucește pielea
sub proiecții de reclame tv,
fasciculi fosfor jucându-se în barba ta înfricoșătoare.
În colțul camerei,
planta uriașă,
care n-a înflorit niciodată,
e înger îngerașul nostru.
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada chibritului
Locuiam într-o odaie
La al patrulea etaj,
Strada Universității,
Casă mare cu grilaj.
Casa asta, din păcate,
C-un proprietar bigot,
N-avea electricitate...
Dar încolo avea tot:
Scări, balcoane, coridoare
Și, ca-n orice case mari,
Cu apartamente multe -
Fel de fel de locatari.
Într-un rând, venind acasă,
Noaptea, de la cinema,
La parter, pe întuneric,
Aud pași în urma mea.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când "cântă" armele
De câte ori "cântă" armele
muzele tac în lacrimi fierbinți
iar cerul nopții își ascunde stelele
de avioane, rachete și proiectilele
ce seamănă calvarul,
dărâmă construcții milenare
fierb casele și blocurile
în praf de pușcă și trinitrotoluen
migranții cu milioanele își părăsesc
ruinele și orașul și țara
pentru o altă țară mai ferită de război...
Vapoarele sunt scufundate-n porturi,
trenurile mor pe șinele ruginite
bombe termobarice și cu fosfor
topesc pământul, casele, spitalele.
O racheta se luptă cu o altă rachetă,
drone inteligente topesc vehicule amfibii,
tancuri, tunuri, lansatoare de rachete...
De o parte și de alta nu mai rămâne timp
de număratul morților nici de îngropăciune,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fosfor și timp, adresa este: