furie şi viaţă

Brevi finietur

S-a deschis sicriul toamnei
Şi cu aripi largi de vultur
Au pornit în plâns şi geamăt
Aspre, furioase vânturi.

Ţăndări de cristal se-avântă
Pe-o aripă nevăzută...
Săgetând prin goale spaţii,
Tina-n clocot o frământă.
...........................
Ca un gând trecu un fulger,
Scăpărând spre asfinţit;
Ca o viaţă omenească
Se pierdu în infinit.

Şi privind prin geam în noapte,
Îmi trecu un gând în fugă:
,, Pentru ce în fulgerarea-i
Viaţa-mi pare-atât de lungă?''...

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Valuri furioase sparg scoicile
le macină sideful
îl transformă în grăuncioare plictisite
de nisip
captive într-o clepsidră
a vieţii,
iar timpul aleargă
pe deasupra mării
ca o briză capricioasă
înfiorată
cu atingerea ei senzuală
creasta sărată a valurilor
care plesneşte malul
într-o cascadă de spumă.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente în oglindă

Tună, fulgeră şi plouă –
Teamă şi fiori, durere...
Ceru-i pâine frântă-n două,
Vântul – umbră şi mistere.

Meşter-norul se arată
Furios... O noapte neagră!
În mânia-i se ascunde...
A plouat o noapte-ntreagă.

Dulce ropot, ropot dulce,
Vis de flori de primăvară
Râuri de lumini aduce
Viaţă, curcubeu, fecioară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am războit cu tine...

M-am războit cu tine, soartă capricioasă,
Meniul vieţii dulce picant
Oferit pe tava fals prietenoasă
M-a dezarmat şi călit totodată,
Ca oţelul răcit în vadra cu apă furioasă.

Sarea, piperul şi mierea vieţii,
Esenţe gustoase, plăceri efemere...
M-au ademenit şi lacom le-am savurat,
Dar am plătit pentru ele,
Cât pentru două vieţi şi încă o dată,
Până m-am deşteptat.

Lăcomia n-are stofă cerească,
Necontrolată, pe toţi ia dărâmat.

poezie de Valeria Mahok (10 noiembrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa

tăcerea a înnoptat în mine
într-o seară
ciopleam pe ţărmul lumii
dintr-un stei de piatră, o viaţă
din doi ochi am împletit odaia sufletului
din buze am făurit o uşă
să adăpostească sărutul
croisem un altar din crengi uscate
aduse de valuri furioase la mal
apoi am îngenchiat umil, sfios în humă
ridicând mîinile sufletului către El

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoditate

Cad fulgii, fir-ar ei să fie,
Zici că sunt puf de păpădie.
Da nu e puf, e apă rece.
Precum iubirea, iute trece.

Trăiesc puţin, doar cât e ger,
Apoi devin apă şi pier.
La fel şi inima, iubeşte,
Până prea mult se încălzeşte.

Când arde tare, apare frica,
Că nu va mai rămâne cu nimica.
Şi se retrage-atunci treptat
La starea de unde-a plecat.

E mai uşor, asta se ştie
Atunci când nu-i nici frică, nici furie,
Când nu e ger şi nici dogoare
Şi inima în piept nu doare.

[...] Citeşte tot

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Algele marine

Un vânt un val ori o furtună
M-a desprins de pe pământ
Cerul de cleştar c-o Lună
Mă priveşte sus încremenit

În adâncuri altă viaţă de trăit
Marea învolburată cu talazuri
Pat de alge ea mi-a pregătit
Cu iubire în albastrele palaturi

Zarvă mare este în adâncuri
Nuntă pregătită apare Neptun
Alge colorate-n loc de parcuri
Fericită sunt voalul să-mi-l pun

Auriul la ureche îmi sporeşte
El ar vrea să mă peţească
Cât de mult el mă iubeşte
Cu regina viaţa s-o trăiască

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anormalitate

Când soarta nu îţi e precară,
Aflând iubirii plinătatea
Trăieşti intens realitatea
Şi fericirea ţi-e plenară
Dar coada dracului murdară
Creează anormalitatea
Ea speculând naivitatea
Se vâră autoritară
Iubita vezi că-i arţăgoasă
Învăluită de-o angoasă
Şi furioasă, astăzi "cată",
A-ţi spune prin demers ocult:
- Te dau iubite-n judecată,
Că nu m–ai mai bătut de mult!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi soldaţi

Ca un drapel, ideea dansa înaintea noastră;
Sunetul unei muzici marţiale;
Fiorul de a purta o armă;
Pre-sentimentul întoarcerii acasă din lumea largă;
O scânteie de glorie, furie către duşmani;
Un vis cât datoria pentru patrie sau pentru Dumnezeu.
Dar toate acestea erau lucruri în noi, strălucind înaintea noastră,
Nu ele erau puterea din spatele nostru,
Puterea era Omniprezenta mână a Vieţii,
Ca un foc în centrul pământului ridicând munţii
Sau ca forţa apelor dezlănţuite forţând si rupând zăpoare.
Îţi aminteşti cercul de fier
Pe care fierarul, Shack Dye, l-a sudat
În jurul stejarului de pe pajiştea lui Bennet,
De care atârna hamacul
În care fiica lui, Janet, putea să se odihnească
Citind în după amiezile de vară?
Şi că stejarul, crescând,
A rupt banda de fier?
Dar nici o celulă din copacul

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alabastru

nu mă compar cu anticii coloşi
când mă cuprinde cerul sub axile
cioplesc în alabastru un cuvânt
trei sute au murit la Termopile

nu mă răzbun pe zeii furioşi
când mă cuprinde dorul de sibile
cioplesc în alabastru un cuvânt
trei sute au murit la Termopile

nu mă închin la regii nemiloşi
chiar de rămân cu negru în pupile
pelerinaj prin viaţa de apoi
trei sute au murit la Termopile

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat (17 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!