Poezii despre furie și viață
poezii despre furie și viață.
Secvență.Viața și Moartea într-o singură clipă
La câteva zile distanță
ninge cu furie
frigul se zvârcolește
sub anotimp
umbre și scâncet de bob
o lumânare ghemuiește liniștea
într-un colț
un copil o strigă pe mama
timpul sculptează pe tristeți
la capăt de anotimp
se odihnește tata
îi fac semn dintr-o lume
în care oamenii
așteaptă apocalipsa
poate sunt singurul
ce așteaptă cu atâta emoție
ziua în care
toate anotimpurile
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amar
Oh, cât am fost de păcătos
în viața asta de prisos
Cât am iubit și cât am fost
în dragostea mea fără rost
Cu bani puțini și generos
Cu cel bogat și cârpănos
Dând bob de bob un plâns frumos
mici perle porcului sârmos
Acum te-apleacă, și de jos
culege-ți trupul os de os
și du-te'n codrul neguros
și fă-ți prieten un bot-gros
sau du-te'n vântul mânios
și plângi încet sau furios
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a pururi
Nu sunt gelos
pentru ce ai fost înainte.
Vino cu un bărbat
ascuns la spate,
vino cu o sută de bărbați în plete,
vino cu o mie de bărbați între sâni și gambe,
vino ca un râu plin de înecați
care întâlnește marea înfuriată,
spuma cea veșnică, timpul.
Adu-i pe toți
acolo unde eu te-aștept:
de-a pururi vom fi singuri,
de-a pururi vom fi doar tu și eu,
singuri pe pământ
pentru a ne începe viața.
poezie celebră de Pablo Neruda din Versurile căpitanului (1952), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză, portugheză, italiană și suedeză.
Supus
Ploaia a spus vântului, " Pornește-ți turbina,
Tu împingi, eu bombardez din nori."
Au lovit cu-atâta furie grădina,
Încât sub genunchii lor necruțători
Florile, deși-n viață, și-au aplecat în glod tulpina.
Eu astăzi știu cum s-au simțit acele flori.
poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Într-a păpușilor țară,
Din hotare, la hotară,
Am vazut și buni și răi,
Și cu duh, și nătărăi.
Unii mândri și-ngânfați,
Ca beșici cu vânt umflați!
În cea lume cât trăiesc,
La tot vântul se-nvârtesc.
Alții vrednici patrioți,
Dar mai vrednici patri-hoți,
Latră, urlă furios
Pân'ce-apucă câte-un os.
Într-a păpușilor țară
La mulți cinstea-i chiar de ceară
Cât rușfetul se invește
Cinstea-ndată se topește
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri din Iașii în carnaval (1844)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Apa
Sunt cuprinsă de furia apelor
Ce sălășluiesc în trupul meu
Și imi amintesc de liniștea cerului
Ce-și plimba apele pe corăbiile de nori,
Eliberand surplusul, alimentând vieți,
Oriunde merg, apă gasesc,
In plante, în insecte, în mine,
Și furia ei mă dezlănțuie,
Ca pe o furtună în calea oceanului,
Clocotesc apele în viața mea,
Precum apele în magma vulcanului
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa
Sunt cuprinsă de furia apelor
Ce sălășluiesc în trupul meu
Și imi amintesc de liniștea cerului
Ce-și plimba apele pe corăbiile de nori,
Eliberand surplusul, alimentând vieți,
Oriunde merg, apă gasesc,
În plante, în insecte, în mine
Și furia ei mă dezlănțuie,
Ca pe o furtună în calea oceanului,
Clocotesc apele în viața mea,
Precum apele în magma vulcanului.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Midnight
E noapte, negrul misterios
Se-așterne, iar lumina lunii
Cade peste crengi furios
Și vântul suflă-anevoios
Doar pașii ei sunt urma vieții
În noaptea asta mult prea derutantă
De la misterele multiple ale ceții,
Și de la bufnițele ce tot zboară.
E miezul nopții, da e ora asta
Când noaptea e mai noapte ca orice
Doar luna plină, parcă ne-nconjoară
Ca mama cea mai iubitoare.
poezie de Vasile Gribincea
Adăugat de Vasile Gribincea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
tăcerea a înnoptat, în mine
într-o seară
ciopleam pe țărmul lumii
dintr-un stei de piatră, o viață
din doi ochi am împletit odaia sufletului
croiam apoi un altar din crengi uscate
aduse de valuri furioase la mal
să îngenunchez umil, sfios
să ridic mîinile sufletului
către El
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub semnul iubirii
De s-au stârnit furtuni pe marea vieții tale
Și furioase valuri stau gata să te-nnece...
Nu te lăsa deloc cuprins de-ngrijorare,
... Ci, roagă-te-n credință pâna furtuna trece.
Când inima te doare și nimeni nu-nțelege,
Iar cei de lânga tine își văd de ale lor...
Genunchii tăi și fruntea, în rugă să se plece,
În Tatăl tău din ceruri, ramâi încrezător.
Să nu uiți niciodată, că Cerul e Iubire,
Că dincolo de nori... e țara stelelor,
Necazul de te-ndoaie sub crunta-i nimicire,
Te-nnalță fără teamă... nu te opri din zbor!
poezie de Mariana Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre furie și viață, adresa este: