ignoranţă şi religie

Sete de iubire

toţi anii aceştia petrecuţi în mine
mi-au agravat rănile
nu am ştiut dinainte
că trebuia să încapi şi tu
aş fi cerut o inima mai mare
o vioară în plus şi ceva balsam

poezia ta mi-o pusesem pe oase
şoaptele îmi curgeau prin sânge
din mângâierile plantate în carne
creşteau finici
la umbra cărora ascultam slujba de sabat a rabinului.

când vom intra în umbra neştiinţei
cicatricele timpului
pe trupurile copiilor noştri
vor fi izvoarele din care divinitatea
îşi va sătura setea de iubire.

poezie de Felicia Stamatin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E transparent

E transparentul soare în ochii obosiţi,
Balastul zilei noastre îl presărăm cu zimţi,
Cad fructele în poala iubitei, le culeg,
Iubita mă dezmiardă un an, un ceas întreg.
Mă simt ca ursul alb învăluit în nori,
De parcă m-am născut de zeci de mii de ori,
Cu Dumnezeu alături, cu Paradisu-n minţi,
Sărut în neştiinţă sfârcurii tari, fierbinţi.
Visasem, oare, iarna cum cobora-n câmpii?
Mă sărutai o dată, de două ori pe zi,
Cum lunecam pe alba făptură, încântat,
O clipă tot oraşul cu noi s-a scufundat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scaiul

Vai, cum s-au precipitat lucrurile!
Te-ai ţinut după mine, o iarnă, scai,
De unde să fi ştiut păcatele mele,
Că minte n-aveai, dar te dădeai crai!

Şi ce mai crai, un crai vestit de tobă...
Neştiutoare m-am lăsat sedusă ca o snoabă,
Cu glas mieros şopteai, că vei fi purtător de robă...
Din doamna mult visată sunt azi o biată roabă.

Vai, ce coşmar! o viaţă am peticit la lucruri,
Pesemne toate-s lăsate de la Dumnezeu!
Craiul de-altădată să n-aibă la pantofi nici tocuri
Eu... roba ce-am visat-o s-o peticesc mereu.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fratelui meu basarabean

Te-a adoptat cândva divinitatea,
Ai fost urmaşul unui neam de voievozi,
Azi îţi afirmi cu greu identitatea,
Te pierzi printre neoameni şi irozi.

Te-au obligat să-l uiţi pe Ştefan-vodă,
Să uiţi să scrii, o doină să asculţi,
Ţi-au dat ceasloave cu rusească odă,
Neromâneşte tu să creşti inculţi;

Să spui că moldoveană ţi-e averea,
Că mersul vremii trebuie oprit,
Că Prutul n-o să sece de durerea
Că limba ta şi port ţi-au pângărit!

Tu, frate dintre apele durerii,
Ce azi te vrem român cu orice preţ,
Te chem cu bucuria revederii
Să facem pod de flori pe Prut măreţ!

[...] Citeşte tot

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezgust

Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ţinte,
"On target" denumite, în snob de nou model,
De aşcoliţi ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat şi bou e-ou... din viţel!

Şi-i multă mult minciuna, tupeul cu hoţia,
Că-s devenite merit, cu titluri de nobleţe,
Ne păcălind şi ţara, pe cel ce dă simbria...
Şi moare un neam... odată, predestinat să-nveţe?!

Mă jur pe toţi strămoşii s-audă, să-i trezesc
Din os sfinţit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârşesc
Ruşinea dezlânată... şcoliţii-n empirism!

Estomacabil simţ 'n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane...
Şi-s depăşit că-s mulţi, sus-puşii de lichele,
Ce etnia îmi conduc... aleşi din proşti, cotloane!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţia virgulei şi îngerul meu

Într-un timp luminat oarecare...
păsările cădeau foarte lent,
ajunse la desăvârşirea prăbuşirii.
Pe toate era zgâriat cu virgula,
numele unui copil.
Conspiraţia virgulei era ataşată,
la trusa de păsări.
O viaţă am flirtat zâmbind,
cu imaginaţia şi moartea
şi nimic!
Cad cruci interesante
iar eu nu le ridic...
Aplecat spre a studia
sentimentul profund al ignoranţei
şi mersului înainte,
într-un mod voit...
ocoleam întâlnirea cu divinitatea,
printr-o constrângere a tăcerii.
Întotdeauna în preajma mea:
îngerul meu!

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puls

Mai are ţara vreo scăpare?
Mai suntem noi neînfricaţi?
Să-l întrebăm pe Ştefan oare,
Cum se-nfrunta cu cei spurcaţi!

Se mai promulgă legi rigide
La temelia astei stânci?
Mai anulăm porunci sordide,
Când ne omoară bieţii prunci?

Mai suntem noi încrezători,
Când flăcările-n iad lucesc?
Mai rătăcesc bravii eroi,
Pe biet pământul strămoşesc?

Mai este patria acasă,
Aşa cum am crezut cândva?
Renaştem din cenuşa arsă
Pentru potopul ce-o urma?

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc!

Urăsc pe cei care urăsc ce nu-nţeleg,
Urăsc pe toţi acei care-şi aleg
Să vadă doar ce vor şi cum le este bine,
Care privesc pripit şi cred că văd în mine.

Urăsc pe cei care vorbesc doar să se-audă
Care nu gândesc şi mintea le e surdă...
Urăsc prejudecata furibundă
Şi întocmită fără-a iubirii undă.

Urăsc pe acei care se ceartă
Şi pentru toate dând vina tot pe soartă...
Urăsc pe toţi acei crezându-se eterni,
Pledând pioşia, când nu ştiu a fi demni.

Urăsc să mă complac în fel de situaţii,
Ce le urăsc în sine, având joase vibraţii...
Urăsc să mă arăt ce nu pot fi
Şi să înşel că ştiu ce nu aş şti.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu de moarte mă tem, nici de veşnicia ei,
Noţiuni anemic despre un fenomen necunoscut,
Suntem nişte ignoranţi, ca şi acum zece mii de ani,
Ca şi căţelul, pisica şi calul, porcul,
Poeţii sunt singurii exploratori în nefiinţă,
Frazele cad greu ca fructele lui Baudelaire,
Păsările frumoase au fost cândva şopârle,
Şopârla se trage din dinozauri, ca şi miniştrii analfabeţi
Din ciobanii Mioriţei, fiecare eveniment copiază gafele din alţi ani,
Femeia este de vină, ea naşte frumoşi, ticăloşi, sfinţi şi înţelepţi,
Ar trebui trecut la clonarea lui Einstein şi altor genii,
Sexul e liber ca oricare sport, propun o olimpiadă de sex,
Iar medicii să se ocupe de clonări,
oricum nu sunt buni la nimic altceva,
ca şi preoţii, te ascultă şi te trimit la Dumnezeu,
care este de fapt însăşi credinţa noastră,
oameni suntem, trebuie să credem în ceva abstract,
necunoscut, puternic, că altfel ne plângem de moartea părinţilor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detractorul

Detractorul e frustratul
Lipsit complet de Dumnezeu
Nu ştie ce e păcatul
De-a vorbi pe toţi de rău

Adesea este un incult
Cu minţile întunecate
Şi de n-are un scop ocult
E doar plin de răutate.

Limitat de-a sa prostie
Nu acceptă vreun talent
Nu ştie de modestie
Împroaşcă totul, evident.

Afişând figură gravă
Atotştiutor
Împroaşcă cu otravă
Adesea fiind provocator.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (12 iunie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!