Poezii despre instinct și suflet, pagina 2
Gânduri
mi-ai dat plecarea
am ales însingurarea
cuvintele se scurg și mor pe altar de dor
mă lovesc de treptele universului
la fiecare pas
atunci plantez flori
în asfaltul bătrân al sufletului
mă preling în mine
retras într-o incandescentă clipă
nu caut instinctul de a trăi
pe geam plâng frunze
cuvintele curg acum singure
uneori merg după mine
sângerând printre secole
mă ardea trecerea ta prin încăperile sufletului
strivit de gânduri, zac pe tăblia vieții
durea acut absența
atunci am țipat întâia oară
a chemare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Război civil
Zadarnic rațiunea-mi se revoltă,
Și mă sfărâmă-n sute de bucăți;
Când stivui a instinctului recoltă,
Mă zbat sub munte de prejudecăți...
Eu știu că viața-i crudă și haină,
Când oropsește câte-un biet destin,
Că oropsitul n-are nici o vină,
Dar mi-e, în suflet, cupă cu venin...
Un prunc cu cod imun deficitar,
Eu știu că nu-i prilej de-amenințare;
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătoarea "Nașterea Domnului Iisus Hristos"
Ne ridicăm privirea cerând îndurare,
Numele tău l-am folosit în deșert
Am privit în zare, nu am mulțumit,
Am spălat haine fără a ne purifica sufletele,
Ne-am închinat orgoliilor noastre,
Ne-am admirat peste măsură,
Neprețuind smerenia cu care ne-a înzestrat Dumnezeu,
Am nesocotit hrana pe care ne-ai dăruit-o,
Nu am îngrijit natura, distrugând-o zi de zi,
Nu am apreciat credința,
Nu ne-am închinat sufletele Fiului lui Dumnezeu,
Ne-am lăsat pradă instinctului animalic,
Fiecare crezanță rămâne adânca noastră cutezare.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libera alegere...
tu căutai în mine un perete
să-l strângi cu ușa poate, indecis
cu buzele surpate peste sete
cerșind un strop de ape din abis
tu căutai în mine o putere
ce la moment să poată limita
mereu aceliași încercări stingere
ceva de a schimba pe altceva
mai căutai în mine sensul logic
tot emotivul tău seducător
și paralel cu golul astrologic
din suflet să emane numai dor
în mimica, în poze și în gesturi
în zâmbet, în privire, în cuvânt
tu revărsai emoții fără resturi
de sentimente ambalate cu instinct
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (19 august 2017, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sufletul singur e mut
În zilele în care n-am ce fa,
Sufletul meu, părând că se răsfa,
Mă dă pe mâna minții și mă la
Să mă gândesc de-a lungul și de-a la
Celor la care omul se gândeș
Când, provizoriu, sufletu-i lipseș;
Că, sufletul, dacă n-are pere,
Stă-ntors mai mult cu fața la pere,
În timp ce ochii, fără să clipeas,
Din pur instinct, mă duc lângă fereas,
Ținându-mă cu spatele spre min,
Să nu gândesc, să nu-mi aduc amin
De sufletul care se relaxea
De dimineață până către sea,
Când, fără niciun fel de explica,
Se-ntoarce, mut, în mine, ca aca.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capricii de martie
Babe cloanțe zurlii, cu capricii și draci,
Răscolesc ne-ncetat al naturii altar,
Muguri mici pe bătrânele crengi reapar,
Păsări negre roiesc peste goii copaci.
Urmărind instinctiv un bătrân calendar,
Se agită mai mult și bogați și săraci,
Se înghesuie toți pe trotuare, buimaci,
Ca-ntr-un veci nestatornic, imens furnicar.
Și cu lumea pe care o-nțeleg tot mai greu
Și cu timpul perfid care zilele-mi fură
Și cu mierlele mici care cântă mereu
Și cu toanele ei ba e frig, ba căldură
Primăvara aduce în sufletul meu
Un amestec ciudat de iubire și ură...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strategi
Copacii
s-au trezit sub păsări tăcute.
Este strategia pădurii,
diluată în genele timpului.
Nici un potop nu este veșnic;
unele flori știu să plutească
mai mult de patruzeci de zile în frică.
Nici un foc nu egalează lumina unei semințe;
Există rădăcini legate de imposibil.
După ultimul suspin, gura,
crisalida emancipată,
deschide cuvântul ei cel mai bun
și în vânt se întoarce pentru totdeauna.
Nimeni nu poate nimic fără poezie sau pădure;
corpul este doar o alegorie a lui Dumnezeu.
Precum copacii,
planând cu cel mai albastru dintre instincte
sufletele
se trezesc sub poeți tăcuți.
poezie de Miguel Cortes Gutierrez din Din poezia Americii Latine (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu i-ai dat în flăcări inimii iertare
Tu i-ai dat în flăcări inimii iertare
Dar ea nu-și mai iartă vina niciodată
C-a greșit amarnic și adânc mă doare,
Orice bucurie mi-i prea zbuciumată.
Ai venit să-mi vindeci sufletul de rane,
C-o simplă privire mi-ai risipit vina,
Dar o simt, e-acolo, bate în timpane,
Ce-i bun, înnegrește. Nu iartă, haina.
Mi-ai acceptat culpa, mi-ai iertat purtarea,
Stins-ai foc în mana-ți moale ca o pană.
Doar cu bunătate mi-ai aprins suflarea,
Ai redat preadulcea sufletului hrană.
Inima nu-și iartă vina nesfârșită,
Instinctul nu scapă purtarea-i greoaie,
Viața mea nu lasă umblarea greșită,
Al meu plâns cu jale și fierul îndoaie
[...] Citește tot
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totu-i de vânzare
Pe lume totu-i de vânzare,
Se vinde casă, cal, imaș,
Dar prețul cel mai bun îl are,
Instinctul crud de ucigaș...
În vremile trecutei ere,
Gladiatorii se luptau,
Pentru-a gradenelor plăcere,
Și între ei se ucideau...
Acele vremuri sunt uitate,
Azi a ucide-i interzis,
Dar sunt prin suflet pitulate,
Dorințe strămutate-n vis...
Visăm cu toții să ucidem,
"Vânzând" simbolicul resort,
Prin care moartea o decidem,
La foarte îndrăgitul... sport...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scenariul jucat în fiecare zi
M-am născut vinovat pentru păcatul originar
așa că sunt sortit lui,
mi-a rămas doar calea mântuirii
și întruparea cu măsura din lucruri.
Mereu mă regăsesc în iubirea aproapelui
într-un oraș cu oameni străini
de care să-mi apropii
scenariul jucat în fiecare zi
de un actor cu aură de martir.
Pe fereastra mea se vede departe,
sub piele îmi înflorește floarea de crin,
nicio umbră nu-mi odihnește în oase
zăbovind sub arbori numele soarelui,
să nu rămână pe pământ nicio urmă.
Din instinct mă înrobesc la cuvinte
și din iubire îți fac semne cu mâna,
să nu treci mai departe
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre instinct și suflet, adresa este: