Poezii despre instinct și suflet
poezii despre instinct și suflet.
Poem afectiv
Instinctul e fantezie
Omul o enigmă vie
Natura o veselie
Viața o filozofie
Iubirea o bucurie
Teatrul o comedie
Sufletul o reverie
Lumea toată-i poezie.
poezie de David Boia (4 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simțiri în noapte
Stau singur pe patul meu trist,
Suspin și mă rog către cer,
Un suflet să-mi dea altruist,
Să pot să iubesc și să sper.
Porunca divină e dragostea pură,
Iar gândul meu zboară spre inma ta.
Te rog, fată dragă, ascultă-ți instinctul,
Pornește spre mine și nu regreta.
O suferință aspră mă roade-n interior
Și cred că-i fericirea născuta dintr-un dor,
Căci dacă-așa durere eu trebui' să trăiesc,
Aș vrea s-o simt alături de fata ce-o iubesc.
poezie de Cătălin Badea
Adăugat de Cătălin Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Climate
Dezarmam cu libertatea,
Umileam prin sinceritate,
Uram din instinct,
Dar, mai ales...
Buzunăream viața.
...
Am dat buzna-n viață
Ca-n lanul cu grâu,
Frângerea nu o percepeam
Decât în joacă,
Asediată-s acum
De pâinile lipsă.
...
Prea târziu
Când îmi ridic privirea!
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns
Fără să știi
Fără să mă cunoști
Aseară târziu
Ai răspuns
Gândurilor mele
Intr-un poem.
Telepatic...
Nu era pentru mine?
Rar mă inșel
Un fir nevăzut
Ne unește
Intr-o mare
De iubire fluidă
Contopind
Doua suflete
Care merg
Pe maluri diferite
Instinctiv
O femeie simte
Dacă este iubită
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un timp fără vreme
Dormim pe fugă, asemeni trăim,
Sătui cu puțin, puțin mai grăim,
Visăm tot mai rar, la rece iubim,
Fictive-ntâlniri, iluzii grăbim!...
Cu toții avem un preț de plătit,
Ne scriem pe frunte "N-am timp, sînt grăbit!",
Am vrea înapoi tic-tac ul rotit,
Am vrea și mai mult, de nesocotit....
Inconștiența ne-ntoarce pe dos,
Ne plimbă la braț un fals de frumos,
Instinctele stau întinse pe jos,
Târziu ne răspund și-atuncea hidos....
Adesea schimbăm cel vechi cu cel nou,
Trufie croim, ne-o facem sacou,
În jur mirosim priviri de cavou,
Banalitatea ne este erou...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (20 ianuarie 2020)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impas
O pâclă fină de alb pur
Am peste sufletul în ceață;
Încerc, cu diamantul dur,
S-o tai, să mă agăț d-o ață.
Am gândul pânză de păiânjeni,
Sunt prins, lipit, în labirint;
Idei îmi zbat, înalt cât stânjeni,
N-am rațiune, sunt instinct.
Am corpul legii gravității;
Nu-l mai desprind, e-o supernovă...
Din simbol al eternității
Sunt o mocirlă, o mangrovă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul doinei românești
Doina-i columnă a golgotei milenare
Ridicată pe ogorul nostru strămoșesc,
Ni-i sân de doică și cântec de-alinare
Ce ține-n viețuire neamul românesc.
Pentru sufletul sângerând de-alienare
Când durerile cu doruri se-mpletesc,
Doina-i columnă a golgotei milenare
Ridicată pe ogorul nostru strămoșesc.
Aducând cu sine-o picătură de-ndurare
Când ecourile oftatului se prelungesc,
Dintr-un instinct primar de conservare,
Prin doină, rănile din suflet se-ostoiesc.
Doina-i columnă a golgotei milenare...
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată
Un cântec trist de Schubert, lin prin văzduh plutea,
Când tu, - ții minte oare? mi-ai spus: "Nu! Niciodată!
Nu!" îmi spuneai și totuși în ochii-ți strălucea
Azurul melancolic al bolții înstelată.
Spuneai: "Nu! Niciodată!", dar chipul tău zâmbea,
Ca-ntr-un profil de veche medalie turnată;
Și, mândru, al comorii ce-ascunzi instinct, punea
Pe-obrajii tăi, năframa-i geloasă-mbujorată.
Păcat! O, ce cuvinte de nepăsare pline
Când îți vorbeam, marchiză, de dragoste știi bine,
Nu-ți deslușeam nici chipul, nici zâmbetul de crin.
Mai dulce decât ochii-ți senini e-a ta simțire;
Și mă gândeam în taină, privindu-i cu mâhnire,
La sufletul ce-n floarea-i ți se-nchidea divin.
poezie clasică de Alfred de Musset (1839)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Răzor de țărână zglobie
sub coviltir de piele unsă
cu seu de ifose babilonice...
Te ațâță
priveliștea goliciunii
de-ți vine să te faci
frate de moarte cu
sclipitoarele ouă de viermi
de sub spuza
timpului ars superficial.
Afli târziu
că iluzia veșniciei
a injectat-o cu sânge
departe de a fi
oglinda sufletului pur.
O ari cu
fierul instinctului erotic
știrbindu-se
în rădăcini de nopți defrișate.
[...] Citește tot
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Răzor de țărână zglobie
sub coviltir de piele unsă
cu seu de ifose babilonice...
Te ațâță
priveliștea goliciunii
de-ți vine să te faci
frate de moarte cu
sclipitoarele ouă de viermi
de sub spuza
timpului ars superficial.
Afli târziu
că iluzia veșniciei
a injectat-o cu sânge
departe de a fi
oglinda sufletului pur.
O ari cu
fierul instinctului erotic
știrbindu-se
în rădăcini de nopți defrișate.
[...] Citește tot
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre instinct și suflet, adresa este: