Poezii despre lene și timp, pagina 2
Sonet Cocktail
Alunecare din idee-n lucruri
Cădere din cuvinte-n dinți
Un cer de vară care-l scuturi
Și se preling trei sori fierbinți.
Și mă preling de dor și lene
De lenea de-a privi-n-afară
La ora când nevinovate stele
Curgând se-ntoarnă și-nconjoară,
În brîu țesut un microcosmos
Ca al ferigii univers.
Vers după vers și ochi cu os și rană
Din vers mai încropesc un vers:
Căci nu se poate să te scuturi
Nici de idei, de fapte sau de lucruri.
sonet de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară
La orizont - departe - fulgere fără de glas
zvâcnesc din când în când
ca niște lungi picioare de păianjen - smulse
din trupul care le purta.
Dogoare.
Pământu-ntreg e numai lan de grâu
și cântec de lăcuste.
În soare spicele își țin la sân grăunțele
ca niște prunci ce sug.
Iar timpul își întinde leneș clipele
și ațipește între flori de mac.
La ureche-i țârâie un greier.
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile senine
Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăție, prin onoruri din anii maturității, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viața se duce și toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândețea, liniștea și bogăția spiritului, ca un aer proaspăt și îmbălsămat, îți umplu viața,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate și merele coapte atârnă, obosite și leneșe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniștite și mai fericite zile dintre toate,
Liniștitele și fericitele zile senine.
poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ronddell leneșului
Doare lenea, da-i plăcută,
Leneșul adoarme-n fân,
Osteneala-i prefăcută
Transformatu-la-n bătrân.
Peste somn s-a pus stăpân,
Lasă munca ne-ncepută;
Doare lenea, da-i plăcută,
Leneșul adoarme-n fân.
Ar bea zeamă de cucută,
De ar ști că-i mai rămân
Zile lungi cu capu-n sân
Până moartea îl sărută.
Dulce-i lenea și plăcută!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
Mintea uită o mie de lucruri, bune sau fărădelegi,
De pildă, aniversarea unor războaie sau moartea unor regi,
Își amintește-n schimb o clipă de perisabilă fericire
"Era pe la amiezi, lângă clopotnița din sat, înaltă și subțire..."
Sau "într-o noapte cu lună plină, în luna mai,
Când un vânt rece bătea prin lanul de grâu bălai
Încrețind obrajii pârâiașului de dincolo de drum,
Poposind aici și-a descărcat povara de parfum,
Aromele de pin... scuturând, indolent și leneș,
Două dintre micile petale-ale unei flori de măceș".
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invitație
Eu chem iubirile, pe cele care, frânte și urmărite de coasa verii, înmiresmează seara cu lenea lor cea albă.
Coșmar nu mai exită, dulce insomnie perpetuă. Nu mai există ură. Există numai pauza unui bal a cărui intrare e pretutindeni în negurile cerului.
Eu vin înaintea șopotului fântânilor, la finalul cioplitorului în piatră.
Pe lira mea o mie de ani nu cântăresc nici cât un mort.
Eu chem îndrăgostiții.
poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o ruină-mbrățișez abisul...
Ca o ruină-mbrățișez abisul,
găsind în gând căderea - sunt epavă
și un vulcan aprins fără de lavă
sau un sărman ce-a glăsuit din scrisul
cernelii transformate în otravă,
chiar de-n albastru-mi înălțam zapisul
într-ún tandem ce fost-a scurs și visul
cu lenevia ce-și găsea ispravă.
Aglomerez secundele în fire
și firea o atrag din creștet dur,
să-mi împlinesc destinul c-o jertfire
în timp mai scurt decât mi-a fost să-ndur
întreg trecutul ce-a-nsemnat clădire
spre căi ce sting sclipirea din azur.
sonet de Ionuț Popa (17 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minor
(alb)
neființă, biserică a ilucidității,
suicidală enigmă a gândului
existând ori treaz
ca să mi te asemăn ție
am frânt secunda din ceasornicul cu melci,
flăcările erau de zarvă
când apa ne plia-n pleoape
a sete de nici fără unu,
pășind în lene pe bulevardul timpului
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul comun
II
Eu viața mi-am închis-o sub lăcate,
Și-atâtea zile s-au stătut în van,
Din multe cugetări adevărate
Mi-am înjghebat un jalnic paravan.
Mi-am înjghebat justificări senine
Când părăsisem drumul durei munci:
Dar dac-ar roade suferința-n mine
Tot necesară-aș crede-o și atunci?
De m-ar izbi puterile inerte
Ce stânjenesc înaltul țării zbor,
Au m-aș păstra și-atunci în trândăvia,
Acestui trai anost și-adormitor?
(..:)
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantec
Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
de-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud, a orei,
cand cerul devine nou si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lene și timp, adresa este: