Poezii despre limite și suflet, pagina 2
Nu sunt un fulg, sunt chiar lumina
Deși tu ai plecat in negura pustie,
Eu am cuprins lumina sufletului tău
Și am descifrat taina împletirii artelor
Nu caut sa respir prin porii pielii tale
Ci voi atinge sufletul in dansul fără ritm,
Ma simt ca un voal in senzații multicolore
Ce va cuprinde timpul și mintea uneori.
Să ne atingem ochii prin calde îmbrățișări
In care timpul nu e limitat de tine, nici de zei
De astăzi voi fi regina propriei vieți,
Voi lumina precum un felinar in noapte
Și voi cuprinde nemărginirea in lumea fără sens.
Prin somn voi cuceri țărmul, fără limite
Fără reguli și desprinse zări.
De astăzi îngerii nu se vor ascunde...
Vor domina lumina și vor atinge zarea...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bob de rouă
"Întreaga noapte, un bob de rouă
A oglindit într-însul cerul."
Flamarion
Întreaga noapte-un bob de rouă, pe sânul rozei adormite,
A oglindit în apa-i cerul. În limpedele diamant
A răsărit și-apus de-a rândul, cu noaptea fără de limite,
Enormii sori cu-al lor cortegiu și-al nebuloaselor neant.
Spre zori, s-a șters în cristalinu-i, Lacteea-n cer întârziată,
Și roșul cerului și-al florii, în infinitu-i, a creat
O-ncântătoare dimineață cu care roua-mparfumată
Pe aurul întâiei raze în soare a alunecat.
O noapte-ntreagă-un bob de rouă, picat pe-această dragă floare,
A fost imens ca și un suflet, senin și trecător în care
Vizibil numai sie însuși e Universu-ntreg gândit.
Și astfel când fatalul oare, al celor dincolo de viață,
Răsare-n lumi interioare, din a misterelor grea ceață,
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Donna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre himere
ți s-au copt genele
uitându-te înspre soare
încât privirea ta gri albastru
pare un (p)lan îndepărtat
în care un zeu supărat
și-a pierdut sufletul
pe pământ izvoarele de safir
cer șoaptelor harfe de topaz
naiadele răsplătesc
iubirea și neloialitatea
c-o aceeași lacrimă frigidă
una te râde alta te plânge
pseudo stările fericesc
ori năprăsnicesc eternitatea
nu te lăsa sedus
favorurile promise sunt limitate
oamenii prăznuiesc
sfârșiturile nefericite
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În moarte
Mi-au micșorat spațiul
La 1,60 pe 50(cm)
Deși universul sufletului meu
Este nelimitat.
Mi-au încrustat trupul în lacrimi și carenea
în plâns.
Un microcosmos
În macrocosmosul în care am existat.
Mă privesc - trup flămând de lumină,
Static, palid, cu urme spasmice,
Cu lacrima clocotind în adânc.
Împodobită cu flori și dantelă,
Primesc sărutul din urmă,
A celor ce m-au iubit.
S-a sfârșit... o beznă totală!
Chiar și dincolo de noi,
Trupul greu, cimentat,
Doare, dar nu poate striga,
Căci sufletul a părăsit huma.
A pornit transcendent
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea
Da.... sufletul nostru e cel care strigă în fiecare seară
Tot el ne aduce în limita unor comportamente nefondate
De crezi că ai greșit, nu ezita ați cere iertare
De crezi că eu am greșit, află ca asta am intenționat
Îmi place libertatea mai mult decât orice
Și nu aș putea atinge dorul în alt mod
Și totuși există ramuri care încă pot lovi
Sufletul meu crescut cu iubire...
Nu încerc să-mi construiesc decât un univers al meu
La care să am acces numai eu
Și eventual marea iubire sau actuala.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina să devenită perlă
Am fost și sunt lumina
Am fost lumina, dar am căzut
Am fost aprinsă și m-am stins
Acum când tu mă chemi cu dragostea ta
Eu mă pierd în mii de senzații ce-mi erau străine
Mă simt ca-n anii adolescenței
Când visam să schimb lumea, fără a mă schimba pe mine
Dar timpul este limitat și eu visez ce-am mai visat
Să fiu natura, mama, tatăl, mâna lui Dumnezeu
Astăzi voi înțelege că pot visa....
Visez ca din dragostea mea, lumina să devenită perlă
Ce-ți va încorona gâtul tău de regină a sufletelor pereche.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai răsare...
Mai răsare-un vers și crapă
Scoarța țarinii uscate...
Și-apoi alt gând se dezgroapă
Din simțirile îngropate,
Apoi altele se-arată
Încolțite, pe hârtie,
Până-o lume îngropată
Într-o inimă, învie...
Și recolta ei bogată
La viață nouă îmbie
Trăinicia astupată
Sub rebela firii glie.
Și-o viață neînsemnată
Își înseamnă la răscruce
O direcție trasată
De-acea jertfă de pe cruce
Prin care-i vina spălată
Și în suflet ne aduce
O pace nelimitată,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre limite. Mersul pe sârmă
greu de crezut că de multe ori suntem încercați,
puși să verificăm limitele dincolo de care sufletul nostru dispare?
și de fiecare dată ne regăsim în oglindă. întregi.
viața e ca mersul pe sârmă. obositoare și incitantă.
relaționare. aparent e doar un cuvânt
în spatele căruia se ascund munți întregi de trăiri.
plăcute sau mai puțin plăcute
dar care povestesc despre noi și reacțiile noastre
credință. este modul nostru de a ne închipui că putem
că suntem, că trăim, că iubim, că știm
chiar dacă de cele mai multe ori realizăm că
adevăratul Dumnezeu e chiar miracolul ascuns în noi
iubire. primăvara este un mod de a iubi
iar iubirea este un mod de împrimăvărare continuă
știm că nu suntem eterni, dar prin iubire chiar putem deveni
însămânțându-ne părți din suflet în sufletul, în cugetul și-n amintirile altora
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem spirite libere
Pe aripi de vânt zburăm,
în căutarea misterului ne preumblăm.
Să descifrăm încercăm
visul unei nopți sau misterul milenar
lăsat ca mostră în deșertul legendar
căci spirite libere suntem și-am primit veșnicia în dar.
Frică, speranță, curaj și... viață,
suntem toți făcuți din același aluat,
doar prin vise ne distingem relevat...
Să fie oare destinul din neant preluat?
Mintea mângâiată de suflet, limite nu are...
cu o dulce adiere pe strune de chitară,
putem dansa în cercul iubirii
devenind un tot căci asta-i legea firii.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libera alegere...
tu căutai în mine un perete
să-l strângi cu ușa poate, indecis
cu buzele surpate peste sete
cerșind un strop de ape din abis
tu căutai în mine o putere
ce la moment să poată limita
mereu aceliași încercări stingere
ceva de a schimba pe altceva
mai căutai în mine sensul logic
tot emotivul tău seducător
și paralel cu golul astrologic
din suflet să emane numai dor
în mimica, în poze și în gesturi
în zâmbet, în privire, în cuvânt
tu revărsai emoții fără resturi
de sentimente ambalate cu instinct
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (19 august 2017, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre limite și suflet, adresa este: