limite şi suflet

Limita contemplând

oriunde cad respir
pupila fumegă în pielea palmei
fragil sărut
atroce nevoia de a-l repeta
pierderea lui
înecarea odată cu el
în carnea palidă
istovitoare cu gura în pernă
şi dinţii strânşi
simt limita
limita contemplând sufletul
în trup ca-ntr-o rană goală

poezie de Constanţa Buzea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciobul

poate mă voi aşeza
undeva, cândva
închizând un suflet arzând
o limită unde nu voi ajunge fiindcă nu am ştiut unde să o aşez
o casă fără locuri, un univers strâmt
un câmp golit de cuvinte
de suflete, de vise
la uşă, un ciob rătăcit de speranţă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul din vis

Ai zburat odată,
demult,
atunci când
puritatea
aripilor tale
lumina cerul.

Ţi-ai umplut sufletul
cu licărul aştrilor,
iar plutirea ta
a devenit
cântecul cometei.

Mai poţi zbura,
uneori,
la limita
visurilor.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodna

La logodna visului cu luna,
când sub pleoape candele se-aprind,
Stelele coboară una câte una
din mătăsuri palide foşnind.

Zălogiţi nimicului, tăcerea,
Plopii ca din caiere şi-o torc.
Vântul doare lin ca mângâierea
mâinilor ce nu se mai întorc.

Sieşi neputând să-şi mai încapă,
din adâncă zare a nimănui
Sufletul se varsă ca o apă
dincolo de limitele lui.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inchipuiri

Prea multele închipuiri
întorc sufletul
pe dos
... din cauza lor
nu vei simţi (la fel)
ce-ai simţit - atunci
cînd ai văzut - lumina
prin lumina lui

... şi
zadarnic
vei mai încerca
să străvezi - dincolo
de ce limitează
sinea
... să surprinzi
chipul - de sub
măştile eului

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Damn it!"

Şi gândurile mele nu mai respiră de tine.
Mă frământ, îţi caut dată de expirare în suflet..."damn it!", îmi zic iar.
Eşti nelimitat, obşcen îmi apari în gânduri.
Îmi etalezi jocuri de cuvinte cu zâmbete şi priviri năucitoare.
Mă zăpăceşti cum tragi din ţigare... hmm!
Parcă mă inspiri şi expiri cu fiecare fum.
Damn it... încerc să mă adun!
Şi simt cum mă ţes mai adânc în parfumul tău.
Vreau să-mi aparţii, minut cu minut.
Să-mi domini timpul, amorţită, de dulcele tău sărut.

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri

Există un ceva peste limitele minţii,
alte limite umane ale timpului, sau
ale sufletului ce trăieşte din emoţii
ca muntele ce-şi adoră bradul verde,
ca marea ce-şi înfrânge stâncile.

Aşa şi sufletul meu, este un uragan
ce zboară departe cu vanturi reci
pentru a se reîntoarce apoi cu Soarele.

Suflet blestemat ce se pierde în trăiri
ce umbresc vederea şi sufocă unica
clipa eternă în nopţi lungi nedormite,
apoi zboară în înalt ca un pescăruş
pentru a îmbrăţişa nesfârşitul cer

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

am căutat într-o noapte limita universului
am găsit femeia
am căutat ochii, am găsit privirea
am căutat buzele, am învăţat sărutul
am căutat mâinile, am cioplit cuvântul
cu privirea ta
cu buzele trupului
cu mâinile gândului
am aşternut pe scoarţa sufletului
povestea noastră

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiaj sublim

De pe o planetă pitică
Căutăm nemărginirea
Mutare făcută cu jind
Cu scop providenţial
Călăuză predestinată
Contemplaţia cerească
Povăţuitor pe traseu
Sfântul îngerul păzitor
Luminaţi de focuri sacre
Vom cutreiera eternul
Admirând stele sublime
Devansând stări negative
Peste limite potenţiale
Virtual accesibile
Seduşi de iubiri celeşti
Cu triumful înaripat
Viabil în suflete tandre
Unduind în zbori diafane
Tonifiant şi incitant

poezie de David Boia (7 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ziua Sufletului
Sufletul
a îmbrăcat albul
din cea mai bătrână ie românească,
dezgropată din muzeul timpului,
a sfinţit gândul cu rugăciunea cea de toate zilele,
a lustruit cuvântul cu agheazma dimineţii,
întru înălţarea de azi:
Mulţumim, MARIE,
pentru chinul ce te-a încăput peste limite
la zidirea urmei eterne,
lăsată, ca mântuire,
nouă, necredincioşilor,
pe lunga cale a revenirii
la credinţă –
izvorul sfânt al înţelepciunii.
Onorată a-ţi purta numele şi... fărâma de sufletul tău!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!