Poezii despre limite și suflet, pagina 3
Matematica iubirii
Mi-ai apărut în cale,
Cu o mulțime de necunoscute
Variabile, aproximări
Cu lucruri nemaivăzute!
Te duceai până la infinit,
Fără a avea vreo constantă
Și te întorceai,
Cu gândul de a readuce
O ultimă variantă.
Limitele nu existau,
Derivatele apăreau,
Și ne integram până
Toate se descompuneau.
Pe axa iubirii
Am desenat sufletele noastre
Fără numere, fără intervale,
Ca să mergem continuu,
Spre infinitul vieții noastre...
Să ne apropiem tot mai mult,
Ca două paralele, care într-un final
[...] Citește tot
poezie de Anca-Denisa Moroșan
Adăugat de Anca-Denisa Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul
Trupul este containerul mizeriilor
Ce ne stăpânesc gândurile...
Este spitalul în care
Tăcerile hibernează,
Lăsând simțul tactil la limita inferioară.
O poveste banală,
În care rândurile aleargă,
Fuzionând cu gânduri și sentimente.
O conexiune radiografiată în 3D,
Dând naștere unor marionete
Ce își deversează conștiința în fapte
Și A. D. N-ul în multiplii cu handicap ai tăcerilor.
Veniți să ardem noxele sufletului
În crematoriul durerii!
Se usucă cerneala în iris
și putem deveni orbi,
Ori imuni la dezastrul umanității...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea nu are margini
Moartea nu are margini,
ci creația prin care am primit limite
de evoluție în timp,
cu posibilitatea transmiterii
vieții mai departe
într-o fructificare deplin.
Lumea se reînnoiește continuu,
caută-n sine să-și descopere
izvoarele latente de magmă,
ce țâșnesc din interior în afară,
dau alte dimensiuni cunoașterii
în care pătrundem în fiecare zi,
să cucerim partea de univers
și să urcăm spiral cu spiritul.
Lumina ne călăuzește într-un poem
ce intră-n suflet
și ne mângâie cu fiecare rază
într-o iubire nemărginită
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
IPOSTAZĂ
Semeață de îți ridici privirea ta severă
Căutând să-i dai nuanțe cât mai dure
Și te preumbli cu gesturi prea mature
Nu vei putea vreodată să te simți lejeră.
În fața mea îți impui o autoritate
Pe care cauți să ți-o accentuezi
Totuși în puține ipostaze te limitezi
Pierzându-te în întuneric, nu în seninătate.
De aceea nu vei rămâne în posteritate
Nici nu-ți vei crea un nou tablou
Care să aibă o cât de mică claritate.
Eu ? Niciodată nu voi fi erou
De mică sau de mare popularitate
În suflet voi avea eternul nou.
15 octombrie 1965 Baia de Arieș
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excelsior
Veghiază, o suflete tare,
Și ținta păstreaz'o în Nord,
În ciuda ispitei ce-apare
În apa cea lină din port.
Întoarce-ți priviera tot sus!
Departe de șesuri domoale.
În aierul liber te-ai pus?
Tot mai adânc taie-ți cale.
Cu pânzele veșnic umflate,
Din cer pân'la marea ce-o tai,
În mijloc de unde mișcate,
Cărarea ta sigur s'o ai.
Să fugi de pământu'nchegat,
De zările strâmte'n hotare:
Spre spațiul nelimitat
Plutește intr'una pe mare.
[...] Citește tot
poezie de Joan Maragall (1895), traducere de Nicolae Iorga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acceptare...
Din prea multă durere, cântă agonia...
Unei povești de viață, de cruce grea, apus,
Este un destin, precum si pribegia
Lozului astral cel prea mult ascuns...
Nu recunosc culoarea ce dă bucurie...
Nici stele de pe cer, nu văd a străluci,
Caut în zadar, demult o alifie...
Să ung sufletul, a se împlini...
Nu-mi spune tu străine, ce-mi face rău sau bine!
Nu vei ști vreodată nemărginirea mea...
Nu sunt tipar banal, cu limite ruine,
Sunt calapod atipic, într-un trup de EA...
Colindă o văpaie a dragostei trădate!
O inima ce plânge... mai speră a iubi...
Colțuri și fragmente urmelor uitate,
Trăiesc întru mine... a exista, a fi!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ecou în spargă
La limita înspre o dulce rea demență
Am sufletul închis în penitență,
La capătul de pat genunchii strânși ,
Sub coate reci stau ochii mult prea plânși.
Se naște o parâmă și-un cavou,
Ce-mi țin o buză strânsă în ecou;
De strigătul de ciori am obosit,
În prag de ploaie deasă am murit.
Puteam să mă destram ca țesătura,
Din care mă dor toate, iar statura
Descrește din tavan până în hău,
Săpându-mi drumul neted spre cavou.
Cu pietre și cu lemn stă crucea veche,
Ce-aude toaca limpede-n perete;
Stau limpede și eu, ca în vitralii,
Azi tot începe-a trece-n funeralii.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În liniștea mea se scufundă peștii
pot prinde gustul pe care nu-l am
așa cum unii au pofte neobișnuite
sunt atât de trist încât nu pot fi vesel
tu nu mă poți citi oricând
și rar o iau razna
în liniștea mea se scufundă peștii
și înoată în bancuri prin mările albastre
conduși de stelele din cer
nu mă voi culca până nu ascult cântecul sirenelor
așa cum am văzut jocul ielelor pe mal
și apoi râurile vor curge șlefuind pietrele visului
până dincolo de limite
mă las copleșit de sunetul sângelui în fiecare clipă
știu sufletul dus în tainele plânsului
și totul mi se pare o deșertăciune
ce nu o pot accepta
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limita țipătului
Labirintul tăcerii
mă grăbeam să prind din urmă
trenul ultimei priviri
aruncată la voia întâmplării
printre gândurile mele chinuite
în iarba visului
Lanțul de lacrimi
doruri înnodate în același ADN
chipul umbrei descifrat
în raza sufletului
cu roua sărată
scobind obraz după obraz
chipurile mele
de tăcere
salcia cu lacrimile verzi
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum te-am iubit
pe ecranul monitorului se vede cum te-am iubit
nu am puterea să privesc într-acolo
de altfel îți poți imagina fețele celor în halate
scrobite într-atât încât să nu se vadă că au suflet și ei
în acest perfid moment trec stoluri de pelicani
lin bătând aerul în toate semnele astrale
cândva ți le-am lăsat într-un blocnotes
fără semnătură
trec pe retinele mele ștergând praful unui trecut
care se înmulțește prea repede și uit
pe ecranul monitorului se vede cât te-am iubit
fiecare măsurătoare egalează o clipă trăită cu tine
frecvența atingerilor este doar un desen foarte ascuțit
denivelări acute sufletul a trecut peste ele cu sălbăticie
impulsuri ale vârstei lăuntrice
neobosite
radiații sentimentale
amplitudinea simțurilor de mult
a depășit limita superioară de toleranță
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre limite și suflet, adresa este: