Poezii despre limite și viață, pagina 2
Nelimitat...
... sunt un dezorientat,
din fericire,
de atâtea gânduri fără limită;
pot plana nevăzutul,
ce-l ador ca pe orice nu ai,
când nu mai există niciun întâmplat,
un fel de împuternicire,
de nu știu care oferită
și doar mă folosesc de împrumutul
de-o viață, ce și tu tot la fel o ai... s-o porți un pic și-apoi s-o dai.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O umbră
Între coapsele tale fierbinți
pietrele iadului,
le urc apoi pe umeri.
Smolesc fântâna
îi scot nisipul și izvorul vieții
țâșnește dureros afară,
dar se naște păcatul,
o umbră
în calea luminii
pe segmentul atât de limitat
din timpul infinit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizont
... ce limitat sunt
până și-n propriile vedenii;
nu ajung niciodată la orizont,
chiar dacă alerg să-l ating,
e precum norocul, o himeră,
oaza din deșertul arid, crunt,
viață, ce-n fond e puține decenii
și nu-i știu sfârșit, nu-mi prezintă decont,
cum lacrimi-s, ce vărs și oceane n-ating...
este limita mea, circuitul de-o sferă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anestezie
o insulă meduză
s-a lipit de umbra-mi neclară
să tulbure limita
dintre ființă și neființă
sub anestezie
am privit
lumina
sîngerînd în șiroaie
picături-clepsidră
prin care curge,
din viață și moarte,
în cascade de nisip -
întunericul rece
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste și ură. Sfârșit...
Și te urăsc nespus când tu imi taci!
Nu știi ce-nseamnă verbul a iubi...
Și prin tăcere... nu știi ce îmi faci...
Iar ce simțim... se va risipi.
Și te iubesc mai mult de ai visa...
Ești unicul ce inima mi-a luat-o!
Și totul fără voia mea...!
Dar tu, iubirea mi-ai certat-o!
Și ură și iubire eu resimt...
Mă duci la limite și mă provoci în mine!
Și mă învârt în cerc, același ritm...
Și extaz... dar și multe suspine!
Și a venit și ceasul să aleg...
Nu pot trăi în valuri viața toată!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Relativ
Relativ este spațiul
Veșnic nemărginit
Și flexibil
Relativ timpul
Aparent cunoscut
Dar înprevizibil
Relativă viteza
Și sensul rotirilor
Circular universale
Relativă e viața
Pusă în trupuri
Cu acord limitat
Care încă visează
Un perpetuum mobile
Nerelativ dar inexistent.
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limita irecuperabila a desavarsirii
întotdeauna vei avea de ales
între spălarea creierului
și spălarea inimii
viața precum o falie roz
trasată de un pumnal pentru mistreți
în nebuloasa conștiinței tale
trenul se urnește greoi.
tunelurile te orbesc.
în cele din urmă,
cea care te aruncă din mers
și te sfîșie,
sălbatică,
este tot ea,
poezia -
limita irecuperabilă a desăvîrșirii
poezie de Angela Furtună
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acceptare...
Din prea multă durere, cântă agonia...
Unei povești de viață, de cruce grea, apus,
Este un destin, precum si pribegia
Lozului astral cel prea mult ascuns...
Nu recunosc culoarea ce dă bucurie...
Nici stele de pe cer, nu văd a străluci,
Caut în zadar, demult o alifie...
Să ung sufletul, a se împlini...
Nu-mi spune tu străine, ce-mi face rău sau bine!
Nu vei ști vreodată nemărginirea mea...
Nu sunt tipar banal, cu limite ruine,
Sunt calapod atipic, într-un trup de EA...
Colindă o văpaie a dragostei trădate!
O inima ce plânge... mai speră a iubi...
Colțuri și fragmente urmelor uitate,
Trăiesc întru mine... a exista, a fi!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Alhimie...
Ține-mă-n palmele tale cenușii
Și acoperă-mă cu obraji-ți verzi,
Lasă-mi ființa la pieptu-ți
Ce miroase a făină proapăt măcinată,
Dezvăluie-te și du-mă-ntre coapse
Ce-ți sunt precum cremenea-n sudori de voinți,
În alinturi astrale...
Numai tu...
M-ai face să experimentez
Dincolo de limita cunoașterii,
Dincolo de...
De te-aș putea înțelege,
Mai mult,
Mai bine...
Să scap de prezentul grosier al lumii...
Tu, operă a regenerării... viață peste vieți...
Parfum rupestru al mântuirii cu fruntea-ți de zeiță,
Ansamnblu de mister...
poezie de Vasile Zamolxeanu (25 februarie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii se îmbracă în uitare
și-au trimis tot verdele în vacanță
și cu tonurile pământii la vedere
așteaptă o nouă revoluție. vegetală.
castanele cad singure,
cernând ploaia
așteptările zboară, stoluri, stoluri
și neaua cade învelitoare și mormânt
undeva la limita vieții, visele uită să îmbobocească
pretextând că și moartea e o alternativă...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre limite și viață, adresa este: