Poezii despre limite și viață, pagina 3
Iubirea e de genul feminin
Vom restaura femininul,
El este fără limite,
Este un vis absolut, etern, intern, plenar,
Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege, oare?
Vorbește-mi, când vei vorbi?
Se poate reinventa propria viață?
Lăsați dorințele să vină la mine.
Misterul nu este decât o haină.
Pot eu să te reneg? Pot eu, oare?
Întâlnirea cu imprevizibilul, știi ce este?
Poezia este un detector de mistere.
Dragostea fluture, frunză, munte de cremene, nor.
Îți trăiesc frumusețea, nu uita, sunt aici, acum, ca secunda.
Sunt califul deghizat în cerșetor. Mă recunoști?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La capătul zilei
la capătul zilei
atomii născuți în foc se domolesc
urmează o desfrunzire pe clipe de liniște
depărtarea rămâne la locul ei
agățată-n iluzii
materia inertă își recapătă viața uitată
și gustul de piatră
trecutul decupat înfrigurează secundele
făcându-le mov
cerneala se agită sub dansul luminii
lipsesc limitele gândului găurind pereții.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât
Stigmatizați de timpul pelegrin
Atât trecut avem de tras din urmă
Cât intuiția dindărăt retorică
Și-l târâm brutal zgândărindu-i zelul
Peste sincope cu aceeași nedumerire
Peste creneluri introvertite în clipe
Până când cade prezentul în trombă
Compresat în punctul de proveniență
Atâta viitor împingem năprasnici
Până la meleagul intuiției cu tâlcuri
Cât ne apucă pe semne previziunile
Progresiv cu exponentul anticipației
Cât suie fiorul inopinat printre goluri
Atâta trăim cu nedumerirea în sânge
Cât spectru luminilor complementare
Până la limita prezentului expectativ
Atât prezent mai ducem per pedes
Până la semnul piruetelor metafizice
Atât cât mesajul unor percepții sacre.
poezie de David Boia (7 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proiect viabil
Sedus de zelul pasiunii
Mi-am zis precoce
Să particip activ
La noi concursuri
De alte împrejurări
Pentru file celebre
Pentru cei de aici
Pentru cei de dincolo
Ce își doresc nelimitat
O viață de nou născut
În stil eminamente elevat
Pe bune sau pe terra
În rețele promoționale
Cu rețete benefice
De la experți citire
Procent sută la sută.
poezie de David Boia (10 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul unei vieți
Se simte o viață trecând prin neant,
Se-aprinde o stea printre stele ce ard,
Clepsidra ascunde vulcani și furtuni...
Calvar, jar și umbre, durere, genuni...
Chitara își stinge și ultima coardă
O candelă, iată, începe să ardă!
Un drum transcendent spre o altă chemare...
Un alt început și o altă ninsoare...
În timp limitat o pleiadă de stele,
Atomi căutând treceri dulci prin mistere...
Mirese de vis, univers fără margini
În a versului ploi, pe a verilor pagini.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecinătate
noaptea se insinuează
discret în casa asta ternă
ce și-a pierdut ochii
în laptele călduț al celei
mai apropiate constelații
mărginită și ea așa cum
totul are o limită între
o lume și alta
vecine încă te rog să decupăm
poarta în zidul ăsta lipsit
de adevăr culoare și sentimente
încă implor să fim lumină în noapte
să trăim veșnic în bună vecinătate
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prăbușire
Se prăbușesc secundele în noi
Și timpul nu mai există.
A fost inventat doar pentru
A ne raporta la el.
Trece doar viața!
O simțim cum se prelinge prin noi
Ca un râu de puroi.
Dacă am exista între pământ
Și nelimitat,
Tot la fel am trece spre infinit.
Timpul este doar unitatea de măsură
A vieții și-a morții.
Reprezentat pe o axă
Este un punct mișcător,
Un ecou ce dispare-n eter,
Dar care provoacă un tsunami
Printre conglomeratele de celule
Ce compun universul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiri
Există un ceva peste limitele minții,
alte limite umane ale timpului, sau
ale sufletului ce trăiește din emoții
ca muntele ce-și adoră bradul verde,
ca marea ce-și înfrânge stâncile.
Așa și sufletul meu, este un uragan
ce zboară departe cu vanturi reci
pentru a se reîntoarce apoi cu Soarele.
Suflet blestemat ce se pierde în trăiri
ce umbresc vederea și sufocă unica
clipa eternă în nopți lungi nedormite,
apoi zboară în înalt ca un pescăruș
pentru a îmbrățișa nesfârșitul cer
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra din cerc.Eu nu sunt
Mă văd înconjurată de umbre
Dispuse într-o simetrie corectă
Ca o placentă din care
Urmează să mă nasc
Din mine dincolo de mine
Pășind peste orizontul privirii.
În stânga, umbra mamă,
În dreapta, umbra tată,
În spate, umbra care mă ține pe loc
Și-n față umbra ta.
În mijlocul cercului, creându-mă
Mi-e frică de întunecimea
Proiecțiilor care mă limitează.
"Deschide ochii și privește în tine.
Umbrele-și întind lipsa de culoare
Împinse de lumina care-ți izvorăște
Din fiecare chemare la viață.
Cercul nu începe cu tine.
Cercul e închis.
Arcurile lui se termină undeva
[...] Citește tot
poezie de Oana Tonca
Adăugat de Ina Carlan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limita
în ultima zi din viața lui care nu se știa
termina s-a trezit cu o durere cumplită
de cap: era mai degrabă o fulgerare
prelungă dinspre o mărunțită măsea în anii
din urmă în mișcarea sus-jos-lateral
din care sigur s-a născut și calmul cu care
privea
totul (?!) reușind să trăiască atât de mult încât
îl enervase și pe îngerul său: păzitor încă
în paralel cu grija pentru el și al numeroșilor
multicentenari de succes
la limita
cazului de deces prin extracție a
vieții din trup sub o fracție prea
des invocată ca ultimatum divin
la limita
de sus sau de jos sau de niciun folos
a curbei de sacrificiu de sine: periculos
până la părăsire
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre limite și viață, adresa este: