Poezii despre melancolie și viață, pagina 2
Trecut
Amintirile, aceste umbre prelungi
în corpul nostru efemer,
acest traseu de moarte
pe care noi îl lăsăm să trăiască
înfiorătoare amintiri de neuitat,
iată-le deja apărute:
melancolice și tăcute
fantome stârnite de un vânt funebru.
Și tu nu ești mai mult decât o amintire.
Ai străpuns memoria mea.
Acum da, pot să spun
că îmi aparții
și orice s-a întâmplat între noi
este irevocabil.
Totul s-a terminat, atât de extaziat!
Precipitat și ușor
timpul ne-a atins.
Momente trecătoare ale unei povești obișnuite
închisă ermetic și tristă.
Trebuia să știm că dragostea
[...] Citește tot
poezie celebră de Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie....
istoria melancoliei
ne include pe toți.
eu mă chircesc sub cearceafuri murdare
în vreme ce privesc pereții albaștri
și-atât.
m-am obișnuit într-atât cu melancolia
încât o întâmpin ca pe un vechi
prieten.
acum voi ține 15 minute doliu
pentru roșcata care tocmai m-a părăsit,
povestesc totul zeilor.
fac asta dar nu mă simt prea bine
chiar mă simt rău
apoi mă ridic
purificat
chiar dacă n-a fost de fapt
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preludiu
În fund de peșteri, picură de veacuri
Tăcute lacrămi, ce mereu se mână
Spre albele misterioase lacuri,
Și din adâncul lor răsar fântână.
Fântâna rece gâlgâie din stâncă
Și răspândește unde de răcoare:
Pădurei verzi dă vocea ei adâncă,
Câmpiei triste sălcii plângătoare.
Așa în suflet picură cu-ncetul
Viața, ceasuri de melancolie:
Fântână clară, murmură poetul
O, de demult uitată poezie.
poezie clasică de Duiliu Zamfirescu (1896)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Și ce e viața?
O frunză-n vânt?
Un dor arzând?
O șoaptă spusă-ncet in gând?
Un vis de vară?
Curcubeu?
Cerul înstelat mereu?
Si ce e omul?
Un trecător de fericire amator?
Care ar vrea un hoț să fie?
Să fure timp și să ofere-n schimb melancolie?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământ și foc în inimă străpunsă...
Schimb doar vorbe, omor doar timpul
ce îmi pare
și viața mi-e frumoasă ca încercare...
destinul nu-l forțez, încerc să ies
din transă,
și mă întreb... mai am vreo șansă?
dar nimeresc în ceață,
aceeași glie
sunt îndrăgostit, mă simt usor
ca somnul lin, fermecător,
de o stafie.
Și ziduri albe - incolore...
o lume fără margini, în imaginația mea
de copil pus la colț pe coji de nuci
în sala pașilor tăcuți
melancolic și prudent îmi pare azi pământul,
puțin înjunghiat
[...] Citește tot
poezie de Octavian-Sergiu Ciurtin (februarie 2008)
Adăugat de ve@nu blajan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Stăm așa gravi, timpul ne plouă,
Cu destinul alături îmbătrânim;
Altă lumină, aer, lume nouă
Și călătorim etern către țintirim.
Scocul nădejdii sec, gândul coclit,
Prin sânge trece cornul tristeții:
Plânge, aripa ruptă, vag infinit
În care coboară pâraiele vieții.
La răsărit zările pară,
Alămuri ruginite țipă strident,
Vrerea uitată, surdă, amară,
Și cortina lăsată funebru, atent.
Poate mai știi idila de an, de zece,
Crește-n noi amintirea cenușie,
Toamna, moarte, visul falnic trece
Și privim în ram pe Sfânta Marie.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (24 aprilie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Auzi, tu, ființa mea dragă...
cum cad stropii la fereastră,
și-n toată splendoarea ei
ploaia spală pomi de tei,
tot pământul mi-l îmbracă,
in haină rece si posacă
de culoare cafenie
dulce gând... melancolie.
Vezi, tu, suflet de copil...
zbor de frunze, zborul lin
miilor de rândunele
ce-mi duc vara, tot cu ele
si-mi lasă toamnă amară
cu miros de călimară,
triste frunze arămii
stări frumoase... melancolii.
Simți, tu, iubirea mea frumoasă...
fuga aceasta păcatoasă,
[...] Citește tot
poezie de Adriana Monica Burtea (28 septembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne amintim
ne amintim până la urmă
atunci când viața ni se curmă
și stă închisă în morminte,
de toate-aducerile-aminte.
ne amintim de tot ce-a fost,
povești închise într-o carte,
file rămase fără rost
de care nu mai avem parte.
ne amintim și de lumină
și de noroaie și de tină
și din argila modelată
voi face chipul tău de fată.
și vom cânta încet-încet
duiosul nostru menuet,
vom sta ca domnii împreună
sub clarul cerului cu lună.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonii vibrante
beție de cuvinte- tonalități candide
fluxul creației atinge infinitul
lumina stelară în mine se divide
să produc bucurie precum răsăritul.
sunt consecventă visului inițial
transcendența lui se compune din vers
trec prin viață pe-un drum pastoral
cu grația muzei Sibilă-n univers.
trăiesc toate lucrurile cu iubiri
farmecul planant al vieții îl ador
obsesii și viziuni devin amintiri
descopăr Paradisul cu fiecare dor.
melancolia îngerilor se aude în zbor
când armonii de cântece vibrează în cor.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expozeu
imensitate albastră învăluită în melancolie
este cerul toamnei eliberat de nori
raza mângâietoare vine ca o solie
să multiplice în inima mea vii fiori.
expresie cerească e fiecare clipă
viață trăită ca un dar divin
extazul mult dorit care se înfiripă
precum aroma dintr-un pahar cu vin.
progresez pe drumul către nemurire
primordială e iubirea pentru Dumnezeu
ninge cu înțelepciune în gândire
face în conștiința mea un expozeu.
cresc în credință ca-ntr-o sacră menire
să slăvesc viața în chip de tezeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre melancolie și viață, adresa este: