Poezii despre melancolie și viață, pagina 3
Am fost...
Am fost atât de veselă odată
și străzile erau așa de pline!
Priveai cu-atâta drag la mine!
Eu, cea mai fericită fată!
Ți-am fost mereu atât de-aproape!
Am fost o lume și-mi erai o lume.
Însă o mână nevăzută ce desparte
m-a rupt de viată când m-a rupt de tine.
Și amintirile ce ți-am lăsat, frumoase,
pline de zâmbet și de voioșie
sunt tot ce-am fost, trăind, cândva,
în viața noastră-n bucurie!
În clipe grele, de melancolie,
când străzile îți par pustii
tu mângâie cu drag, o amintire!
În ea, pe mine mă mângâi.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anarhia în stare pură
Prietenul îmi vorbește de libertate,
Egalitate, fraternitate, dar ține în cușcă
Puii de tigru, șapte, o anarhie pură domnește
În mințile noastre, știm ce este un cățel,
Nu știm ce este un om, mângâiem cățelul,
Eu îi iubesc, vă asigur, inspir cu nesaț viața,
Păstrez câteva viniete de melancolie,
Mă sufoc uneori din lipsă de ceva adevărat,
Pur, cum ar fi anarhia din capul nostru,
Dar care nu se trădează nicicum.
Ne lipsește, vorba lui Allen,
Magical Blend. Ca și instalatorul, duminica,
Poate și Dumnezeu
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Note curbe
În ploaia care cade peste urbe
nu-i nici tristețe, nici melancolie,
ba chiar, pe strada mea, e-o bucurie
în dansul unduit pe note curbe.
Nu este-un dans timid, e-o revărsare
de simțuri ce-au tânjit spre-o altă viață,
uitată de-a necazurilor gheață,
e dansul inimilor visătoare.
Nimic în dansul tău nu e pervers
și totuși, din figura ta, din straie,
se simte spre iubire un demers.
Desculță, arcuindu-te în ploaie,
îmi pari chemarea unui univers
în care tu ești singura văpaie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vechi scrisori
O, vechi scrisori, eu v-am găsit atâta de uitate,
Cu plicul mic, cu scrisul mic și vorbe-ndurerate,
Erați iubrea de demult a celuia pe care-acum
Cu-atâta dor, cu-atâta chin l-aștept mereu pe-același drum.
Eu v-am privit, și chipul lui mi-a apărut întunecat,
Eu v-am trăit, și visul meu era așa de-ndurerat.
O, vechi scrisori, mi-ați apărut ca o ciudată prevestire:
A fost atât de mult iubit și-așa de șubred în iubire.
Eu, în trecut, la voi, mereu, lăsa-voi gândul să mă poarte
Melancolia mea de-acum și gândurile voastre moarte,
Cu negre flori voi presăra întreagă așteptarea...
Ce rău făcut-ați, vechi scrisori: ați răzbunat uitarea!
poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria
Intr-o bună zi ai știut în sfârșit
ce ai de făcut și ai început,
deși vocile din jurul tău
nu conteneau să-ți strige-n urechi
sfaturile lor rele - - -
deși-întrega casă
începuse să tremure,
iar tu ai simțit vechile lanțuri
la gleznele tale.
"Redă-mi viața!"
țipa fiecare voce.
Dar tu nu te-ai oprit.
Știai ce ai de făcut,
deși vântul scrijelea
cu degete înghețate
fundația lucrării tale - - -
deși melancolia acelor glasuri
era amarnică. Era deja târziu,
mult prea târziu și o noapte cumplită,
și drumul plin de crengi
[...] Citește tot
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Definiții
mi-e dor de tot ce nu mai am.
dor?
melancolie,
suspine,
lacrimi,
nostalgie.
zâmbești... ce OM ignorant!
nu e decât o dorință puternică de a revedea pe cineva sau ceva drag.
ce nu mai am?
murmur de izvoare,
câmpuri înverzite,
râs zgomotos,
nepăsare.
adică acea perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență?
zâmbesc... ce DEX isteț!
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senectute, frumoasă ești!
este senectutea timpul fericirii noastre?
animalul din noi a murit demult,
acum trăim cu sufletele noastre
printre forme luminoase și vagi ce nu-s încă beznă.
cuprindeam în brațe toate orașele
și câmpiile fără de sfârșit,
penumbra pe care o vedem este lentă și nu doare,
ea curge pe un povârniș, semănând cu eternitatea.
femeile au gustul melancoliei
și le găsim în paginile cărților nescrise,
toate astea nu trebuie să ne înspăimânte,
au o întoarcere a lor în timp,
drumurile noastre au fost ecouri și pași,
femei, bărbați, agonii, învieri, dezamăgiri, iluzii,
zile și nopți, răstimp între vise și vise,
iernile cu zăpezile frumoase,
verile cu tumultul vieții,
toamnele cu melancolii,
primăverile cu florile din inimi,
să le putem uita așa usor?
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 iulie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de toamnă
Coboară zvon de frig de pe Feleac,
Natura-mbracă rochii colorate
Și nori pufoși, cu crupe deșelate,
Își etalează nurii de bumbac.
În pomii rari, cu ramuri aplecate,
Nu vezi de-acum nici urmă de gândac,
Pe câmpuri cenușii, câte-un dovleac
Mai stă de veghe, așezat pe spate.
Butoaiele se umflă-n mustării,
Bolborosește-ntruna tulburelul
Și-n crame se adună mușterii...
Românul bea din greu, așa-i e felul,
Îl trag spre vin firești melancolii,
Căci vieții vrea să-i înțeleagă țelul.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către prieteni
Eu voi rămâne aici, prieteni de o viață,
Căci vreau la geamu-mi ploaia să ascult,
Să văd cum primăvara lin dezgheață
În spații, noi torente de tumult.
Eu vreau să-aud cum frunza se dezleagă,
Cum viața întră pe deplin în ea,
Cum floarea are gustul să-și aleagă
Lumina cerului ce vine de la stea.
Și în acest molcom răpăit al ploii,
Ce îmi trezește noi melancolii,
Aș vrea să cad în brațele nevoii
De a dormi sub cânt de ciocârlii.
Să-mi intoneze dorul de câmpie,
De necuprins, de-al libertății zbor,
De dragostea ce ține-o veșnicie,
Și de dureri, ce inime dobor.
[...] Citește tot
poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extaz sonor
trăiesc melancolii muzicale sonore
senzații de amețitoare înălțime
dorințe ardente să cuprind aurore
în muzica sufletului să se imprime.
îmbrățișez viața cu dragoste mare
timpul se concentrează în expresii
și cred că fiecare zi e sărbătoare
triumf și desfătare, frumoase impresii.
cu viziune de extaz ajung la stele
supremul câștig pentru destinul meu
lumină de visare pentru cugetările mele
aspirații de-mplinire să resimt mereu.
izvorul fericirii curge pe sub piele
inima mea cântă-ntr-un fel de Ateneu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre melancolie și viață, adresa este: