Poezii despre modestie și timp, pagina 2
Sfidarea morții
Detest, din tot ce-i detestabil
Trădarea, minciuna și frica
Iubesc tot ce-i bun, veritabil,
O pită, slănina, horinca...
Îmi plac oamenii buni, carismatici,
Descuiați și modești, cordiali,
Săritori, eleganți și pragmatici,
Amuzanți, hotărâți și loiali...
Cu aceștia pot merge oriunde
Mă arunc și în foc ca să-i scap,
Nu îmi ia decât zece secunde
Și moartea... am călcat-o pe cap!
poezie de Petrică Conceatu (26 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinarul
Ah, felinarul stins, la colț de casă,
Stingher, pătat de gaz și de rugină,
Satisfăcut că-n cer e lună plină
Și că de-acuma toți în pace-l lasă
Să doarmă liniștit și să viseze
În tihna străzilor nemăturate...
În noapte are viziuni ciudate,
Când pomii-n juru-i se deprind s-ofteze:
El intuiește epoci viitore,
Cu stâlpi în lucu-i de metal vopsit
Și cu lumini puternice pe creștet,
Ce strălucesc ca niște stropi de soare...
Se simte mic, uitat și-atât de veșted
În toropita nopții atmosferă!...
Un singur gând îl mai înviorează:
C-așa, umil, cum pașnic vegetează,
El și-a-mplinit modesta lui menire,
Și astăzi în obșteasca devenire
Simbolizează un sfârșit de eră.
poezie clasică de I.M. Rașcu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
La aceasta oră poetul vizionar Mihai Eminescu s-a stins
și odată cu el geniul românilor a intrat în lumină
Visează în inima ai totul
Cei care m-au pregătit pe mine sunt oameni
mai presus de toate este țara mea până la ultima picătură de sânge
copiii granițele tu și alte iubiri de oameni
nu există motivație politică pentru noi decât țara
În anul 1989 trebuia să murim dar am renăscut cu modestie
ți-o mărturisesc prin puterea gândului
Ne apărăm și astăzi și în viitor
de câteva mii de ani.
trebuie sa te apar de tine
trebuie să luăm cu noi tot ce nu s-a dat și pregătit România va rămîne întreagă și fericită
avem semnale reale de bunăstare a lui Dumnezeu
care este semenul nostru?
te pup cu sinceritate.
Când sunt pregătit, copiilor le voi spune ceva.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petiție către guvern
Ați aruncat pe lefegii
În drum cu dame și copii,
Le-ați smuls modestul lor dejun,
Le-ați smuls chiar francul de tutun.
Miniștri cruzi! Mai bine v-ați
Fi hotărât să suprimați
Atâtea mii de sinecuri,
Nu pânea de l-atâtea guri!
Pe nevoiașii cei infimi
Nu trebuia ca să-i suprimi!
Guvern, pornit pe suprimat,
Ascult-al meu deziderat.
Suprima apa, vil lichid,
Al broaștelor nectar stupid;
Suprimă apa din buget,
Să bem doar bere și mischet.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuchsiada
Fuchs nu a fost făcut chiar de mama sa... La început, când a luat ființă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naștere a preferat să iasă prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavând deloc ureche muzicală...
După aceea, Fuchs se duse direct la Conservator... Aci luă forma de acord perfect și după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi trei ani ascuns în fundul unui pian, fără să îl știe nimeni, ieși la suprafață și în câteva minute termină de studiat armonia și contrapunctul și absolvi cursul de piano... Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor așteptărilor sale, constată cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăți cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă - cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică și definitivă...
Mai târziu, la pubertate - zice-se - îi mai crescu lui Fuchs și un fel de organe genitale cari erau numai o tânără și exuberantă frunză de viță, căci era din firea lui afară din cale de rușinos și nu ar fi permis, în ruptul capului, decât cel mult o frunză sau o floare...
Această frunză îi mai servește și ca hrană cotidiană - se crede. Artistul o absoarbe în fiecare seară înainte de culcare, apoi intră liniștit în fundul umbrelei sale și, după ce se încuie bine cu două chei muzicale, adoarme dus pe portative și legănat pe aripi de armonii angelice, acaparat de visuri auzite până a doua zi, când - rușinos cum este - nu iese din umbrelă până nu i-a crescut altă frunză în loc.
poezie clasică de Urmuz din Fuchsiada I (poem eroico-erotic și muzical, în proză)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața de apoi
Motto:
"Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest,
m-aș întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul meu."
Gabriel Garcia Marquez
apoi,
am început o altă viață,
(rezultatul unei decizii ferme și unilaterale,
ruptă de dincolo de tipare)
am purces la primul pas-
identificarea nudității mele cu natura,
astfel,
m-am descătușat de veșminte,
grupându-le pe anotimpuri
în sicrie făurite din abis,
(dintr-o mai veche dorință
a metamorfozării într-un vis)
singur am scrijelit mormânt
în plăceri carnale,
[...] Citește tot
poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
În memoria lui Noica
În liniștea pădurii în care te odihnești
Ne inspiri prin cugetările tale.
Ne-ai lăsat moștenire cultura ta.
Să învățe și generațiile viitoare
Cele cunoscute de tine.
Promitem că ne vom depăși unii pe alții
Și vom da mai departe din cuvintele tale.
Au trecut 30 de ani de când ne-ai părăsit.
Spiritul tău ne însoțește cu modestie.
Iubitorii tăi te preacinstesc
Din inima muntelui
Zăpada albă, pură asemenea sufletului tău
Se aseaza pe mormânt.
Mereu vei rămâne în inima noastră,
Mentor spiritual al sufletelor noastre.
poezie de Teodora Diaconu
Adăugat de Teodora Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pic de mov
Se pierde printre-atâtea veri de ceară,
Pe câmpuri împânzite de culori,
Un pic de mov, o lacrimă de seară
Modestă, printre-atâtea alte flori.
Ascunsă în lăcașul de sihastru
Sub platoșa-i de spini pentru dușmani,
Tânjește după roșu și albastru
De-a lungul nopților atâtor ani.
Mireasma-i delicată naște ură,
Doar macii se apropie, timid
Să îi ofere câte-o picătură
De soare-n arealul lor algid.
Și singuratic își petrece vara,
În alte anotimpuri moare-ncet-
O clipă violetă în Sahara
Uitată într-o viață de ascet...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de odinioară
Lumina galbenă pâlpâie în grădină,
În felinarul de lângă crizanteme.
În straturi ruginii adoarme toamna
Alunecând în tufa de sulfină.
Este o lume plină de eroi,
Cu Feți-Frumoși, Ilene Cosânzene,
Dar și pitici și spiriduși vioi
Ce-au apărut la timp, ca să mă cheme.
O muzică agale se pornește
Pe ritmuri de chitară și de bas,
Cu mâinile întinse înspre dânșii
Mă prind în jocul lor, ca într-un dans.
Îi văd râzând, zâmbind cu fețe pline
Pășind cu toții prin lanuri de iubire,
Doar luna îi mai întrece în strălucire
Și sunt modești, cuminți și buni din fire.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manuel Comnen
Într-o zi tristă de septembrie
împăratul Manuel Comnen
și-a simțit moartea aproape.
Astrologii curții plătiți, bineînțeles insistau
că mai avea încă ani mulți de trăit.
Dar în vreme ce ei își dezvoltau convingerile,
el și-a amintit o mai veche datină religioasă
și-a poruncit să i se aducă veșminte ecleziastice
de la o mănăstire.
Le-a îmbrăcat, bucuros să se înfățișeze dincolo
ca un simplu preot sau călugăr.
Fericiți toți acei care cred
și care asemeni împăratului Manuel își încheie viețile
îmbrăcați modest în credința lor.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre modestie și timp, adresa este: