Poezii despre modestie și timp, pagina 3
Vinovăție fără vină
Eu te iubesc, femeie - epocă glacială
Departe, rece, a tutror, străină
Și nebunia-mi cânt, în versuri, cu sfială
Și-ți cânt vinovăția ce n-are nici o vină...
Eu te iubesc, femeie a primului meu foc
Păzit cu strășnicie în peșteri mohorâte
Te mai iubesc, femeie a mutului noroc
Ce l-ai adus iubindu-mă - știindu-te iubită...
Eu te iubesc, femeie a veacului de bronz
A primelor războaie purtate pentru tine
A primului colac de grâu râșnit din orz
Și-a primului lătrat neîmblânzit de câine...
Eu te iubesc, femeie a tristelor milenii
Pentru neprihănirea jertfitului Hristos
Și pentru modestia de-a-mi naște numai genii
Când parcă, iată, parcă... când gata, nu mai pot...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motocros
tata obișnuia să numere zile era calculat refuza orice exces al tinereții
cei șaptezeci de ani au venit peste el nechemați cu bolizii lor roșii
i-au răsturnat liniștea modestă
acum are timp să fixeze clipa aceea
când fiica lui nu exista iar el mergea pe motociclete conducând cu o singură mână
dând peste pietre din silicon peste fete care visau orașe mari precum zanzinbar
tata râdea mereu cu părul negru intrat în ochi
vedea cartiere întregi crescând peste miriști
și simțea că pământul nu se mai învârte rotund
apoi s-a angajat era cel mai frumos muncitor de la fabrica de tractoare și viața i s-a așezat în palme ca steaua dimineții subțire
am știut întotdeauna că tata este perfect și
cerurile nu-i pot schimba măsura
de aceea eu nu am așteptat feedback-ul minutelor
mai puțin măsurată decât tata am trăit la stânga dezordinii mele mentale
pe urmă am urcat în orașul vechi repetând ca un figurant
textul milimetric luminând ca un neon
dar nici până astăzi nu am găsit demonii senili ai cuvintelor care să îmi strige că
tata nu mai este cu zilele lui precis numărate cu dorința de a viețui într-un pahar precum un cașalot straniu
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni cu inimă de piatră
Sunt o mască anonimă
Non-verbal sacrificată,
Nimeni nu-și îndreaptă gândul
Către chipul meu de piatră.
Nu știu! Ei nu mai au suflet?!
Eu poate că m-am schimbat...
Și-am trezit în mine zeul
Timpului pietrificat.
Ori cresc râuri de lumină,
Ori vulcani țâșnesc sub soare
Dintr-un trup străin de piatră?!
Și se torc mereu fuioare
De iubire, de lumină,
De firească omenie...
Unde-s oamenii?! Răspundeți!
Mă retrag cu modestie...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ușor a scrie versuri...
V-o spun, fără bășcălie:
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!
De vreo lună și jumate,
Nici o strofă chiar n-am scris,
Rime am, și pix, de toate,
Ce nu am... nimic de zis,
Însă azi, veni de sus
Parcă o hemoragie
De catrene ce le-am pus
Într-o mică poezie;
Acum, de rimat, rima
Poezia mea vioaie,
Însă mama de-o citea
Nu scăpam fără bătaie,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Femeia ca trofeu
Este femeia un trofeu?!
Gândea un mic pui de Orfeu
Slăbuț, modest la minte, trist,
Un ne-nțeles și slab artist...
Femeia, ca premiu privită
Poate să fie cucerită
În mii de feluri, mai contează?!
Va fi trofeu oricui cutează...
Dar ce te faci când, câștigată,
Va fi din nou evaluată
De alt pârlit de pui de-Orfeu
Ca mai-nainte: drept trofeu?!
Alte-ncercări de cucerire
La care facem referire
Alte războaie, lupte dure
Cine mai poate să le-ndure...
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Epigon (23 noiembrie 1998)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conversație pură c-o literă chinezească
I
Încerc să caligrafiez o stare de uimire,
O dulce dilatare și legănare a spiritului,
Care nu încap decât în forma ta,
Căci, se știe,
Tradusă în literele noastre
O frază chineză poate deveni înșiruirea
Aceleiași conjuncții.
De exemplu: "Și și. Și și și. Și și și și"
Este transcrierea fidelă a frumoasei poezii
Despre
"Legănarea văii fluviului Yangzi, o dată cu
Fluviul Yangzi".
II
Vai, câte minuni, câte chinezării mi-au scăpat
De-a lungul timpului,
Prea chircit în inima Europei,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
Povestea spune că-n acel uitat
Trecut în care-atâtea-s făptuite,
Nesigure, reale,-nchipuite,
Un om a conceput nemăsurat
Proiect de a închide universul
În carte și-n avânt nesăbuit
Nălțat-a manuscris fin întocmit,
Din scoarță-n scoarță declamându-i versul.
Se pregătea acum să-i mulțumească
Preabunei sorți, când, deodată, vede
Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:
Uitase-n grabă luna s-o numească.
Povestea-i născocită, ia aminte,
Dar poate tâlcui vrăjitoria
Acelora ce-ales-am meseria
De-a preschimba viața în cuvinte.
Mereu esența scapă. Legea-i una.
Orice cuvânt e palid raportat
La lucru-n sine. Bietul rezumat
Al vechii mele prietenii cu luna
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modestie
Cel mai adesea nu-i;
este o lipsă,
adică o eclipsă
de-a nu știu cui.
Nu-i Lună, Soare
-în sclipiri pierdute-
doar ființele mărunte,
niște oarecare...
... Cu pretenții însă,
peste calități;
doar zeci d-impurități...
și fiecare ascunsă!
Lipsa i se declară
așa de complezență;
pretinzând o prezență
de fală, într-o doară!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai tu...
Numai tu, Miss, poți să-mi
oprești gândurile,
alunecând în poezie, ca
înspre tine însăți.
Numai tu, Miss, poți
să-mi oprești răsuflarea
și înserarea, strălucind
prin modestie și melancolie
și surâzând indescifrabilului
transcendent al timpului...
Nici extravaganță și nici
delir nu există
în poemele și neprihănirile
cărnii tale...
Numai în preajma ta, Miss,
îmi țiue tâmplele
și, ah!, mă asurzești
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muritor de rând
Nu duc în cârcă nemurirea
cu gândul ei sedus de nebunii,
adulmec timpul în găsirea
momentelor scăldate-n bucurii.
Și-i scurt momentul, cât clipa!
Vrând să sporească încearcă trucul,
reverberând precum albina,
când vrea să știe ceva, stupul.
Zdrențe s-au prins în scaiul vieții,
balsam sărac desprins din fericire.
Așa încerc să dosesc țepii
tot mai vânjoși la-mbătrânire.
Nu duc în cârcă bucuria
căci mierea curge-n Paradis,
îmi pun în slujbă viclenia
să pierd cărarea spre abis.
Duc gândul meu la masa desfătării,
spion modest, neadaptat,
s-aducă visu-imbelșugării
ce-a fost dintotdeauna rezervat.
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre modestie și timp, adresa este: