Poezii despre munți și visare, pagina 2
Clonț
Toamna asta lunecă
Iarăși pe păduri,
Iarăși se întunecă
Munți știrbi și suri;
Berzele, încetele,
Au pornit îi șir.
Încâlcit în pletele
Albei amintiri.
Stau pe unde bucină
Visul tău când treci,
Și adânc mă zdruncină
Clonțul toamnei reci.
Umbra mea își clatină
Limpedele var;
Vine ca o datină
Noaptea de coșmar.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însemnări într-o noapte ploioasă pentru un prieten din nord
Ma întrebi când sosesc. Nu știu și regret nespus.
Visez munții tăi, iezerele lor toamna când se revarsă sub ploi.
O, când vom curăța din nou fitilele lumânarilor lângă fereastra de la apus?
Cand îți voi asculta iarăși vocea toată noaptea, mergând prin ploaie amândoi?
poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața, adevărul și calea...
Trăim intens o epocă șocantă;
suntem savanți, și diavoli, și cobai,
iar Dumnezeu pe ultima turnantă
ne vrea și sfinți, și călăreți, și cai!
Nimic nu mai oprește lunecarea
pe toboganul marelui desfrâu
când muntele se-amestecă cu marea
și omenirea nu mai are frâu...
Să ne urcăm în limuzina rece
și să-nchinăm paharul rubiniu,
că viața-i vis și tot ca visul trece,
iar omul doar o dată este viu!
Clonează, Doamne, înc-o dată cerul
și dă-ne Nemurirea și-Adevărul!
sonet de Anton Stanciu (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lacrimi de îngeri
Lacrimi de îngeri cad din cer,
Pline de taină și mister,
Plâng și zeii din Olimp
De câte rele se fac pe pământ.
Munții se cutremură de plâns,
Pământul de întuneric este cuprins!
Oamenii trăiesc ca într-un groaznic vis
Și vor să fugă în paradis.
poezie de Vladimir Potlog (18 noiembrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Iubire, a nopților fecioară
Litere pe o bucată de hârtie
Cuvinte pe tâmplele timpului
Secunde în paharul meu de vin
Parfum în flacără de lumânare.
Sau patul viselor mele!
Gene închise,
Un strigăt de plăcere
Miere în urechi
Dulce adiere
Iubire, toartă potirului însetat
O piatră ruptă dintr-un munte
Un sunet,
Un zbor spre comete
O mare care în gându-mi se zbate
Doar la țărmul ei.
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi drumeți
Sufletul și poezia
Sunt un munte și o mare
Ce tânjesc la fantezia
De a-și da o sărutare,
Pe furiș, când noaptea vine,
Prinzându-i departe iar,
Și n-au, să doarmă, la cine,
Să se viseze măcar.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci azilanți
Am rămas doi copaci lângă drum,
Ne mai cad niște crengi compromise,
Se pornesc toporari de pe-acum
Să doboare păduri fără vise.
Am rămas fără muguri pe ram
Dinainte să moară copacii,
Și-am ajuns mai uscați cum eram,
Și acum ne fac vreascuri săracii.
Suntem niște copaci azilanți
Din pădurile lumii rămase,
Și am ars printre munți emigranți
Și-n tăcutele focuri din case.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inerții
Nimic nu-i de colo
Și nu voi renunța gratis
La proiectele auto impuse
Dincolo de aparențe
Apar munți de proiecte
Dincolo de intenții
Se văd coloși de aspirații
Dincolo contemplații
Se văd etape în devenire
După nuanțe incerte
Răsar fluvii de inerții
Peste secole de vis
Întrevăd pașii regăsiri
Călăuziți de serafimi
Senzația de reușită
Se va înfiripa activ
Cu fiecare intenție
De colo până dincolo.
poezie de David Boia (18 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abis II
Visa. Totul era vâscos.
Lucrurile se amestecau în timp și-mprejur.
Cleioase, apele somnului.
Era și nu era el.
Ceasornicarii munților de cârpe împietriseră.
Era și nu era acasă. Se vedea și copil și adult.
Împietriseră.
O altă casă începea din aceiași pereți.
În același timp. Bărbați mulți
cântau într-o limbă a lor
amestecată cu spectre de vânt, șuierături de vâslă și de argint...
Gesturi. Sânge. Vorbe.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ctitorind soarele omeniei
Motto: "Vreme trece, vreme vine."
Chiar dacă timpul trece
prin timp noi vom rămâne
chiar de ni-i clipa rece
noi tâmpla ne-o vom ține
Și frunte lângă inimi
și inimi lângă frunte
noi sus vom ține gândul
mai sus decât un munte
Și muntele e-o treaptă
și noi suntem un munte
florile ne ard sub pleoape
ochii-n rouă știu să cânte
Iar durerea-i prea adâncă
nu mai vrea din gând să iasă
hai să facem visul stâncă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Remember (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre munți și visare, adresa este: