Poezii despre naivitate și timp, pagina 2
Tânăr ucenic
Un Rimbaud țăran s-a așezat lângă mine, la masă,
cu iubita lui în ciorapi albi de mireasă,
un soldat Rimbaud, tânăr prin excelență,
s-a așezat la masă ca o ilustră eminență;
ca pe o laticlavă princiară
și-a desfăcut mantaua militară.
Tăcea, privind la fata cu fusta înflorată
și cu bariș cum poartă la țară orice fată,
tăcea soldatul tânăr,
tăcea,
tăcea mereu,
îi străluceau doar dinții de straniu minereu,
ca-n apele de munte naivii bolovani.
Tăcea și el ca mine la douăzeci de ani.
poezie clasică de Virgil Teodorescu din Semicerc (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românul meu naiv...
Cât timp poeții vor muri săraci
Și țara va avea aceeași soartă.
Asta atrage conștiința moartă,
Prăpădul omenirii-n care zaci.
Nu te mira că bați din poartă-n poartă
Și că nu strângi decât gunoi în saci.
Ai neglijat și n-ai vrut să te-mpaci
Cu mintea, -a cărei lipsă nu te iartă.
Românul meu naiv, din tată-n fiu,
Care mă faci să-ți scriu nenorocirea,
Trezește-te, încă nu-i prea târziu,
Acestui neam să-i recâștigi menirea.
Nu îi lăsa să-ți bage în sicriu
Credința, moștenirea, mântuirea.
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai pus iubirea noastră la arhivă
Ai pus iubirea noastră la arhivă,
Mi-ai prefăcut și visele în scrum
Brutal, ai secerat, o inimă naivă,
Lăsând în urmă-o dâră de parfum,
Ce fantomatic, mă poartă în derivă.
N-ai zăbovit deloc, nici un minut,
Ca pe un condamnat m-ai pus la zid,
Nu mai esti aceeași ca la început...
O ștrengarită, ce-mi zâmbea candid,
Iară eu îți sunt... un necunoscut.
poezie de Alex Dospian (iulie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Elegie
Cu surâsul tău
ai putea ferici această clipă
acum, când privindu-mă-n oglindă
mă simt ca-n fața
plutonului de execuție.
În toate-i un gol translucid
precum uneori memoria.
Nu mă privi ca și cum ai ști
în noi naivitatea hrănește pe furiș
intrusul ce deseori mai caută
ieșirea din timp.
Aș vrea pe umerii cerului
să m-așez
în veșmânt răbdător
și obosiți nervi să nu se mai arate.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica
Eu aș putea s-o omor
cu o singură lovitură
Ea râde spre mine,
ea surâde
Ea ridică spre ochii mei
ochii ei strălucitori
Ea întinde mâna spre mine,
ea scutură surâzând, râzând
pletele brune.
Dar eu, aș putea s-o omor
cu o singură lovitură.
Acum, ea începe să spună cuvinte
suave, naive, de joc.
Se uită curioasă la mine,
se încruntă o clipă
și iarăși
surâde, râde.
Se uită în ochii mei,
cu ochii ei lucitori
În timp ce eu o contemplu
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de Marius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
La ce ?
Cum să visez că-n viitor când nu-s nici în prezent
Iubitul tău, căci tu nu mă iubești,
Așa ți-am stat în umbră permanent,
Dar nici că vrei să-mi spui ce îti dorești.
Sunt bumerang, și-un ochi din care lacrimi se mai storc,
Ești sigură de mine că nu am cum să plec,
M-arunci cu ușurință căci știi că mă întorc,
Dar oare pentru ce sau pentru cine mă întrec?
Așa copil naiv în ale vieții sunt,
Și mă opresc adesea -n prag și mă gândesc,
Am anii care-i am și sunt cărunt,
La ce mi-a folosit în viață să iubesc?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans macabru
Degeaba la gât îți cumperi podoabe
Din cele mai fine și scumpe - snobism.
Prin anii de boală și crunt scepticism
Privirile-mi curg de chipuri neghioabe.
Curând - te-am citit - ființă naivă
Vei plânge la poarta finalului drum,
Dar râzi și dansează prin baruri, acum,
Cât noaptea-i de grea și rece - lascivă.
Sicriul e casa-ți imensă ce-o porți
Pe brâncii de aur, atât timp cât ești
Nebună, ființă, să crezi că-i doar vis,
Și teama din tine demult ce-o suporți
Va-nchide volumul greșitei povești
Cu dansul teluric al morții, precis.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
Erau undeva tineri și frumoși,
visele le împărtășeau
apoi o viață frumoasă trăiau,
zi de zi iubindu-ne mulți ani
cu bune și rele până-au ajuns într-un punct grav.
El a fost tot timpul dual,
cu gândul și cu altă femeie
iar ea naivă crezând în minciunile lui,
până au apărut semne și certuri.
Un vis frumos s-a sfârșit
și așa s-au despărțit,
ea a suferit, iar el s-a căsătorit,
cu cealaltă femeie, colega ei de cameră
pe când a fost tânără.
poezie de Eugenia Calancea (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naivitate
Naivitate ochii mei
Te văd incă frumoasă
In amintiri cu flori de tei
Si liliac acasă
Curată lacrimă de dor
In a destinului ninsoare
Copilărie azi cobor
Pe-a timpului cărare
Si-acolo lângă verzi stejari
Scăldată in imagini
Naivitate cu ochi mari
Revino peste pajiști
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec naiv
Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
și e nebună de legat cu funii groase
Și de adus pe-ascuns la mine-acasă
Și de ținut în șir cinci săptămâni.
Zic unii că-i prea mică și nu știe
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-și iau motanii scorțișoară.
Dar asta n-are nicio importanță!
Oh, ea nu contenește să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanță,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!
Și îmi trimite-un milion de poze
Lascive și dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci și să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre naivitate și timp, adresa este: