Poezii despre noroc și suflet, pagina 2
Cu dragoste, de Dragobete!
Astăzi este zi cu soare
Peste inimi iubitoare.
Este zi de Dragobete,
Zi, pentru baieți și fete.
Sărbătoare a iubirii
Peste suflete și inimi,
Ziua noastră românească,
Dragostea să o vorbească.
Să o cânte, să o joace,
Să aibă pe vino-ncoace,
Să iubească mai cu foc,
Este ziuă cu noroc.
Dragii mei, iubiți cu toții,
Laolată cu nepoții,
Dragostea nu are vârstă,
Niciodată nu e tristă.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O alee în Luxemburg
Trecu copila-ncântătoare
Și sprintenă ca pasărea:
În mână-i strălucea o floare
Și nou referen pe buze-avea.
Doar ea putea să mai răspundă,
Ah, sufletului meu uitat;
Venind în noaptea mea profundă,
C-un zâmbet l-ar fi-nseninat!
Dar tinerețea nu-i, vai mie!...
Adio, rază ce-ai sclipit,
Parfum, copilă, armonie...
Trecea norocul, - a fugit!
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca Iov
O, suflet fără de noroc,
Degeaba cauți mângâiere
Când ți-e ursit de-al tău soroc,
Să guști doar din oțet și fiere.
Sorbind eternul lor obroc
Turnat în cupa-ți de durere,
O, suflet fără de noroc,
Degeaba cauți mângâiere.
Potirul vieții tale cere
A fi umplut mereu la loc;
Ca Iov, de sus primind putere,
Tu rabzi și bei cu-ndoliere,
O, suflet fără de noroc.
rondel de Ionel Adrian Gugea (25 februarie 2004)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Te-am întâlnit
Sunt ceia ce sunt!
Sunt un grăunte în deșertul de oameni, slutiți de propriile nevoi.
Goi! Atat de goi, încât le pot vedea sufletul ofilit de setea anilor grei.
Permis de noi, de voi, de mine!
Azi mi-am promis, ba nu, de mâine!
Așa îmi zic mereu, eu nu mai plâng pentru nimeni.
Dar nimeni nu ești tu!
Tu mi-ești miracolul însângerat din ochii mei seci.
Plini de întuneric, plini de mine, m-am otrăvit în tristețe!
Norocul mi-a acordat o undiță beteagă, și te-am întâlnit!
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna de două ori
Vânt rece de septembrie în geamuri
Și-n suflet deziluziile noi
Cad frunzele uscate de pe ramuri
Uitându-se cu lacrimi înapoi
De ce-ai fost sigur prinzi să te îndoi
Oricât ai trage-n viață două hamuri
Singurătăți în unul sau în doi
Cu tot cortegiul neștiut de blamuri
Ne-au părăsit cocorii și norocul
Ei lumea la un an măcar și-o schimbă
Ruletele destinului fac jocul
Și dup-o lege neștiută plimbă
Fluturii tristeții prinși să cearnă
În sufletele noastre-atâta iarnă.
sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitație la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept de-o săptămână
Ia-mă ușor de mână
Și inima-mi atinge,
Dureri să nu rămână
În suflet, focul stinge.
Cutează și mă poartă
Spre veșnicii deschise,
Iubiri, noroc și soartă,
Răstoarnă-le din vise.
Păstrează-mă lipită
De trupu-ți ca o taină,
Ce arde și palpită
Abil ieșind din haină.
Ia-mă ușor de mână
Si inima-mi atinge,
Aștept de-o săptămână
Uitările... a plânge.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nici plăcerea unirii duhului cu trupul n-a rămas
Și nici măcar norocul reînvierii n-a rămas.
Frumoasei cu chip de lună am vrut să-mi deschid sufletul
Dar din tot ce-am dorit să-i spun, nimic nu a rămas.
Întinde mâna ta mică oricărui suflet întristat
Eyvah, sub junghiul tristeții amare nimic n-a rămas.
În duh e bucuria, in dorinți gândul lumii de-apoi
Beție în care te-ai pierdut și nimic n-a rămas.
Ey, paharule, aferim, șterge oglinda inimii
În duhul meu târziu nici măcar plictiseala n-a rămas.
Fuzulî! Ascultă cântecul iubirii și privește
În urma ta nici mângâierea aurului n-a mai rămas.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
***
Când, doamnă, sunt cu tine,
al vieții duh dispare
din piept spre mădulare:
un mișcător și un prea dulce bine,
că sufletul se-abține
în calea lui firească
și de atâtea bucurii mă lasă.
Dar când te duci, el vine,
prea plin, să-l locuiască -
un ajutor mortal în propria-i casă.
Când te întorci, mă-apasă
plecarea lui din pieptu-mi, ca o jale.
Astfel, torturi egale-s
și răul și-ajutorul sau norocul:
când prea iubești e cel mai rău mijlocul.
poezie celebră de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă bucuriei
Slavă ție, stea curată
Voie bună pe pământ
Astăzi te simțim aproape
Sol din Rai cu soare sfânt.
Vraja ta aduce iară
Pe popor lângă popor
Toți pe lume frați noi suntem
Când apari ușor în zbor.
Cine a avut norocul
De prieteni buni să dea
Cine știe ce-i iubirea
Lângă noi cântând să stea
Fericit un suflet drag
Te poate face pe pământ
Cine n-a simțit iubirea
Plece dintre noi plângând.
[...] Citește tot
cântec, muzica de Ludwig van Beethoven, versuri de Schiller din Simfonia a 9-a (1785)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Suflet pribeag
Desculț, prin amintiri răzlețe,
Și cu norocul zăpăcit
Am pribegit printre iluzii,
Și-atâtea vise am zdrobit...
Încovoiat de doruri rupte,
Cu ochii ridicați la cer,
Am tot cerșit un strop de suflet,
Eu alta n-am știut să cer...
Cu aripile schilodite,
Păreri de rău am adunat...
Și gândurile plictisite
Le-am tot cernut și afânat.
Ai apărut în clipa-n care
Nu mai visam să te-ntâlnesc.
Atât de dor mi-a fost de tine...
Atât de mult vreau să iubesc.
poezie de Otilia Rour (2012)
Adăugat de Tiberiada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noroc și suflet, adresa este: