zaruri

Erezie feminină

Femeia-i un zar
c-un număr infinit
de feţe
Un zar aruncat
de Dumnezeu

poezie de Costel Zăgan (1 martie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarul cu două feţe

pe drumul
dintre viaţă şi moarte
mâncăm iubim etc etc
nu pierdem vremea
suntem în grafic

poezie de Costel Zăgan (14 martie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pendulul lui Oedip

În inima ta
se auzeau două zaruri
amestecându-mă

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între a fi şi a nu fi
Între-a iubi şi - a nu iubi
Se află-o piatră de hotar
Cu şase feţe, ca un zar!

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naufragiatul

Privea năuc şi trist marea-nvolburată,
De multe ori riscase, jucând al vieţii zar.
Halucinând, pierdea a clipelor durată,
Un hipotermic vis fu ultimul coşmar.

poezie de Alex Dospian (ianuarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea totuşi e un zar
degeaba face feţe-feţe
nu-i oare totul în zadar
adâncul are alte suprafeţe

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (30 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpa şi singura mea iubire

Îşi teme soarta lui amar
Ori dorinţele-i măsori cu cotul,
Când nu-îndrăzneşte dintr-un zar
Să câştige sau să piardă totul.

poezie de James Graham, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saxofon

Stăteau îngerii in baruri
Admirând prostituate
Sfinţi ce jucau zaruri
Scuipând, dâduşi coate.

În umbra şedea ascuns
Oferind alcool mizer
El, mereul neajuns
Cu un chip bleg de frizer.

Cariile lui suflau alene
El ce-a devenit bufon
Ce râdea printre sirene
Demonul cu saxofon.

poezie de Stefan Irimia
Adăugat de Stefan Irimia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul lui e prea amar
şi veselia o prea gravă
poetul ăsta ca un zar
are cerneala de otravă

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (23 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umerii cuvintelor

Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
şi în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor şi câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?

Apoi vine asfinţitul pe panoplia lui de pluş
cu trifoiul umed al paşilor
cu apele îmbrăţişându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopţii.

Pe acoperişele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrişul clipelor.

poezie clasică de Stephan Roll din Ospăţul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!