Poezii despre optimism și tristețe, pagina 2
Iubita mea
Iubita mea, micuța mea, de ce ești tristă?
De ce nu poți să fii mai optimistă?
Ești îngerul meu, te rog să nu plângi
Tristețea din ochi de ce n-o alungi?
Ai chipul frumos, dar buzele reci
Eu jur să te fac fericită pe veci.
Ești atât de scumpă, oare nu-ți dai seama?
Haide, rupe lanțul și alungă teama.
Aruncă trecutul undeva într-un hău
Fiindcă viitorul e numai al tău
Fă-ți viața frumoasă, depinde de tine
Să fii fericită și să-ți fie bine.
Poți să uiți tristețea, căci noi suntem una
Ieri și azi și mâine și întotdeauna.
poezie de Emma Marie Etwell, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe
Ne-am adunat în curtea casei părintești,
cei cinci frați împrăștiați prin lume,
satul ni se pare, acum, străin,
nu mai știm pe nimeni după nume...
Casa părintească este tristă,
numai Luna-n cer o luminează,
singura ce-i este credinciosă
și de zeci de ani o tot veghează...
Dadeșul ne spune iar povești,
nu mai regăsim copilăria,
fără mama și fără de tata,
nu este completă bucuria...
Nucul își mai flutură câteva frunze,
prunii din livadă s-au uscat,
numai dudul negru de la poartă,
ne dă dude bune de mâncat...
[...] Citește tot
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec a la Prevert
Acum parcă îmi mai amintesc
De acest cântecel ciudat
Mult prea tomnatic și uitat
Ca poezia lui Prevert.
Și mi-era toamnă adâncă-n suflet,
Trist visam lângă felinar.
Tu erai moartă-n fața ușii
Și îngropată sub frunzar.
M-aș mai putea oare întoarce
Cu acest cântec de plictis
Morbid nu îmi mai este-n suflet
Și-am devenit mai optimist.
Dar dacă întinde iarăși toamna
Trena-i de frunze, arămie,
Încep să plâng și să mă tângui
Și să mă mor din nou în mine.
Azi nu mai pot, ce-aș mai începe,
Viața mea a fost cândva,
[...] Citește tot
cântec interpretat de Serge Gainsbourg, muzica de Serge Gainsbourg, versuri de Serge Gainsbourg, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dovadă că Raiul există
Iubesc o fetiță cu ochii albaștri,
mă doare privirea lor tristă...
Curați, argintii, căutând înspre aștri,
dovadă că Raiul există!
Cais înflorit într-un vis de IUBIRE
mă-ndeamnă să fiu optimistă,
simțind că ne știm dintr-un Cer de-amintire,
dovada că Raiul există!
Din Soare Răsare, Lumina mă-nvață
să cred doar, să nu fiu sofistă,
să-i spun Adevărul, privind-o în față,
dovadă că Raiul există!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ziua cea mai frumoasă? Astăzi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai ușor? Greșala.
Greșala cea mai mare? Renunțarea.
Rădăcina cea mai rea? Egoismul.
Distracția cea mai bună? Munca.
Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.
Profesioniștii cei mai buni? Copiii.
Nevoia dintâi? Comunicarea.
Fericirea cea mai mare? Să fii util.
Misterul cel mai profund? Moartea.
Defectul cel mai mare? Întristarea.
Sentimentul cel mai urât? Ura.
Cadoul cel mai frumos? Iertarea.
Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.
Senzația cea mai plăcută? Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun? Optimismul.
Satisfacția cea mai mare? Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare? Credința.
[...] Citește tot
poezie celebră de Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
De minți ori nu
De minți ori poate nu, minciuni există,
Să minți că nu-i așa însă-i păcat ;
Îmi spui că nu mă minți, ca o artistă
Și crezi că-ntr-adevăr, sunt împăcat.
Eu, sincer, dau o notă optimistă
La orice adevăr mai complicat ;
Oricât ar fi de greu, tu mai insistă
Să spui doar adevăr adevărat!
De ai ori poate nu minciuni pe listă
Eu nu vreau să le știu neapărat
Dar viața va părea cu mult mai tristă
Când nu te vei opri din tremurat.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concert
Pentru Eduard Dopireac
Trăiește-n lume un harfist,
Cântând pentru oricare floare.
Neîncetată sărbătoare
E-atunci, cînd zi de-odihnă n-are
Și pe-alții fericind, nu-i trist.
Vă-nchipuiți? Un larg de zare,
Sub care cîntă un harfist
Și-n fața lui numai cicoare,
Numai narcise zâmbitoare,
Stând în genunchi pentr-un Artist!
Li-i trecerea netrecătoare
Și la sfârșitul optimist
Li-i plata o înmiresmare
Și-n ea-l îmbracă, uimitoare,
Să nu le uite-al lor harfist!
poezie de Traian Vasilcău (30 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când doare...
E greu, când te doare și taci
E greu dar nu ai ce să faci
Și taci, și te oprești să nu strigi
Și-atunci, te-nchizi în tine... și plângi!
Cei dragi îți spun că tu poți
C-ai mai trecut și știi să suporți
Și strângi din dinți, și te faci că e bine
Și ții durerea adânc, închisă în tine.
Va trece și asta, iți spui optimistă
Și inima mea nu va mai fi tristă
Apoi râzi, și arăți că nu-ți pasă
Vedeți dragii mei, că sunt curajoasă?
O altă durerea pe mine mă apasă
E dorul de voi, să fiți toți acasă
La piept să vă țin, cu mine aici
Ochii să-nchid, să fiți iarăși mici!
poezie de Elena Bulancea (2 februarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă tot e să fiu singur
Ce credeai Singurătate, c-ai să poți să mă dobori,
Când captiv în a ta pânză, mă tot zbat adeseori?
Pe-al meu trup și-n al meu suflet, n-ai să lași măcar un semn,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să trăiesc demn!
Ce te bucurai, pizmașo, când vedeai cum sunt respins,
Cerșetorul de iubire pus la punct, lovit, învins,
Nu știu-n coșul vieții mele, câte zile mai adun,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să fiu om bun!
Ai fi vrut ca toată viața să mă vezi plângând și trist
Și ți-e ciudă, javra dracu', că rezist și-s optimist!
Mă înveṭi venin și fiere, dar ca să te liniștesc,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc doar să iubesc!
Știu, m-aștepți la cotitură, când voi fi bătrân, firav
Să te năpustești cu ură, peste trupul meu bolnav,
Dar, trăindu-mi viața-n toate, ca om bun, demn și iubind,
Dacă tot e să mor singur, te-am învins și mor zâmbind!
poezie de Daniel Dobrica
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucării
Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheață
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greșeală am alunecat vreodată,
Ne-am și fracturat un an,
Unul din anii noștri importanți și țepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simțim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.
Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpușilor
Și de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca și pe uscat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre optimism și tristețe, adresa este: