Poezii despre perseverență și visare, pagina 2
Răsplată
Un mare adevăr am spus,
este cu-ntors, este cu dus:
"De mor sau scap, tot mai contez,
Mă lecuiesc de chin... visez!"
Îmi dau speranță, îmi dau glas
să spun cu ce am mai rămas:
voința de-a avea pe-"nvinge!",
puterea de a ști convinge
că viața este un mister,
trăită rodnic, fără "sper...",
cu idealul înainte
că de-aia Domnul mi-a dat minte,
să sufăr dacă am căzut,
dar să o iau de la-nceput,
să rabd, oricât ar fi de greu
și să perseverez mereu,
tot binele-i de partea mea,
numai să știu a-l aștepta,
că viața mereu mă învață,
necontenit îmi dă povață,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boboci de școală
BOBOCI DE ȘCOALĂ
Ca într-un buchet, bobocii
de băieței și fetițe
pășesc pe drum nou al vieții,
la școli sau la grădinițe.
Îmbrăcați ca de sărbători,
își duc emoții în ghiozdan.
Ducând buchețele!
pășesc timizi în primul an.
Iar în fragedă mlădiță,
cu vis de emancipare
duc măreață năzuință
în performanțe școlare.
În vacarm de gălăgie
prin clasă și pe coridor,
își consumă energie
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Visele copilăriei (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă ardentă
de-o vreme mi se-ntâmplă lucruri stranii
visez că sunt în groapa plină cu șerpi
pe coate și pe brânci se târăsc anii
timpii creativi nu vreau să fie sterpi.
hai bucurie dă o raită prin sufletul meu
ca să te bat în cui ca pe-o icoană
mă rog cu stăruință la Bunul Dumnezeu
lumina iertării s-o strecoare sub geană.
povara bătrâneții să mi-o ia de pe spate
și boala din trup să o vindece iar
mă-nearcă zeci de gânduri înaripate
ceaiul cu miere schimbă gustul amar.
hai bucurie dă o raită prin inima mea
vin-o ca o apă proaspătă din cișmea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecare...
Vindecat de Esculap
și la trup, dar și la cap,
m-am trezit în barca vieții
să sorb... roua dimineții.
Zbucium mare, chiar furtună,
norii negri se adună,
barca stă să se răstoarne,
rostul vieții să-mi întoarne,
vâslesc cu temei, tenace,
valurile nu-mi dau pace,
trec valul și mic și mare
să găsec loc de parcare,
sufletul să-mi odihnesc,
să aflu de ce trăiesc:
pentru mine, pentru altul,
ridic ochii spre Înaltul
care nu vrea să se-arate
să-mi facă și mie parte,
mă lasă să pătimesc,
drumul singur să-mi găsesc,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu-i dor
Nimic nu-i alb... opacitate,
Cuvinte gri, fără de rost,
Culese cu tenacitate
Pentru a fi falsificate
De un eretic anagnost.
Nimic nu-i nou... butaforie,
Decor de anotimp vital,
Când pică frunzele în vie
Și pana... de la pălărie
A unui ins, proverbial.
Nimic nu-i clar... nesiguranță,
Nervi, ignoranță, refulări,
Puse adesea în balanță
Cu o anume inconstanță
A verbelor... fără cărări.
Nimic nu-i vis... ilaritate,
Viața-i cu timpul în consens
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un fel sunt călău
unul blând
desigur
un profesionist arogant
cu pretenții că înțeleg mecanismul trecerii
fără să provoc durere
am început cu mormolocii
la broscuțe am eșuat
am presat flori de colț
mușețelul și floarea soarelui
păpădia cât era un pui de soare
fluturii i-am răstignit cu bolduri
insectarul cui l-a inventat
apoi am ucis maci cu miile
de atâta drag
dansam cu spicele valsul secerei
iarba știe bine tăișul coasei mele
apoi îmi odihneam visele în mirosul de fân
și chiar dacă nu am inventat eu ghilotina
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între naștere și moarte
Între naștere și moarte,
Treci o creastă-nșelătoare.
Firul vieții-n zeci se-mparte.
Urci poteci năucitoare.
Dinspre râpele abrupte
Până-n steiuri de visare,
Trebuie să-nvingi punți rupte,
Sub ochi grei de nepăsare.
Printre temeri și speranțe,
Pe-aripi tandre de iubire,
Te strecori printre uzanțe
Și-a păcatului pornire.
Peste floarea tinereții
Ai pășit într-o clipită.
Te-au avertizat poeții:
Viața-ți fi-va jefuită!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu (25 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul restituirii (fragment)
Când legendele sunt puse pe drumuri truda lor se
cheamă devenire.
Si în zadar bat vorbele pe la porțile oamenilor că tot
nu-și vor afla adăpostire peste noapte.
Nici purtătorii noroadelor hoinărite pe întinsul lumii
nu vor avea altă soartă.
Nici unde sunt și nici de unde vin, nu sunt bine știuți.
Cu tot ceea ce ține de stăruința lor în a începe să-și
asume o altă soartă decât cea dăruită lor din netrebuință.
Dragostea scapă vederii ca frigul prin trențele visului.
Înainte se sapă pe rînd capcane ipotetice.
În urmă pândesc imbolduri flămânde.
Ori unde întorci privirea aceiași neîncredere rânjește
din colții trebuințelor.
Pasul minte poteca pentru a putea să-i afle încrederea.
Urmele lăsate dor.
Închină amurgul o cupă în amitirea zilei trecute.
Bate din palme ideea de mâine.
La răscrucea ostenelii se abat răufăcătorii noii minuni
începute invers.
[...] Citește tot
poezie clasică de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea III - Timpul restituirii (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi bați în piept
Îmi bați în piept și lent și ritmic, miroși a vis, a cânt și răsărit
Și oricât mi-e de grea pe umeri rătacirea, cu tine-i Rai și lesne de iubit.
Când ne-așezăm în templul rugăciunii, atât de goi și simpli în nevoi
Se umple sufletul de fericire și lumea mică-i plină doar de noi.
Îmi bați în piept, mă porti pe aripi, în zbor de fluturi, clipă și extaz
N-am vreme să trăiesc măcăr o viață, să-ți strâng în brațe visul n-am răgaz.
Și amândoi hoinari și veseli, ne împărțim, ne naștem și murim.
Când dincolo de dor și nemurire, ne-a scris hazardul să ne dăruim.
Îmi bați în piept cu fiecare geană, cu fiecare umbră de apus
Și gând în gând, cu-atâta stăruință, îmi smulgi din suflet freamătul nespus.
Mi-e dor de tine când mi-e dor de mine, m-așez pe câmp de flori să te sărut
Cum își sărută marea tărmul veșted sau urma pașilor pierduți în lut.
Îmi bați în piept și fără tine sunt pulbere de nori, fior și scrum
Când viața-i praf în mâinile uitării, să ne iubim doar astăzi și acum
Și de te vor ademeni străinii cu ispită, purtându-ți raza pe un drum nedrept.
Adu-ți aminte de iubire, adu-ți aminte că îmi bați în piept!
poezie de Andreea Palasescu (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia chemării tale...
Aseară,
când fremătam spre tine,
ca din senin m-a copleșit,
miracol fertil, ploaia.
O ploaie lascivă,
fără fulgere, fără tunete,
după chipul și asemănarea ta.
Deodată
am zărit trecătorii:
mergeau uimiți, încetinind cadența,
se depărtau de mine cu iscodiri furișe.
Cutremurat ca de-un coșmar
am spart crusta de toropeală
și am descoperit, descumpănit,
profunda taină a pasiunii
venită din străfunduri neliniștitoare,
rodul siguranței și-al îndoielii,
extremele între care
s-a făurit, nelămurit,
dragostea noastră.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre perseverență și visare, adresa este: