poezie şi poştă

Unii cântă, alţii beau

Unii cântă, alţii beau,
Alţii-aruncă zarurile,
Peste veacul obosit
Timpul s-a oprit.

Dacă fiecare din noi am visa
Măcar un vers într-o lună
Lumea aceasta de tinichea
Ar fi cu mult mai bună.

Fărâmiţaţi-vă-ncet inima
Ca pe-o bucată de pâine
Şi împărţiţi-o cu altcineva,
Moartea vine ca mâine.

Unul dansează cu un cui înfipt în cap,
El e omul de tablă,
Poştaşul şi-a oprit bicicleta, mirat,
Jandarmul n-are nici o treabă.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Ion Chichere din Folk (2009)
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vise-mplinite...

Harta sufletului tău îşi deschide
Roua iubirii, primindu-mi inima,
Aşa cum primeşte cutia poştală
Scrisoarea unde regina este rima
Dulce, fenomenală.

Am primit ozonul încercării
De două ori în aceeaşi clipită,
A treia oară o să fiu în ochii tăi
Curată şi nesfârşită ispită
De-aprinse vâlvătăi.

Promit cu mână pe cartea sfântă
C-o să pun în mişcare caii putere
Şi-o să te caut în aripi tocite
De zborul tămăduit în miere
De vise-mplinite.

Dulce, fenomenală
De-aprinse vâlvătăi,

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O daravelă de proces

Luna a deschis proces
poeţilor ce-au cules
tot ce-a primit ea mai bun
din Universul străbun.

Când e plină, o golesc,
când descreşte, o găsesc,
chiar de-ascunsă-i după nori,
şi-o sleiesc până în zori.

De rămâne jumătate,
o împart noapte de noapte,
pentr-un vers mai ofilit,
publicat la răsărit.

Geaba cere tuturor
din drepturi de autor.
Ca drept patrimonial
îi revine un pătrar...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străină de vară

Vară, nu ai loc în mine, printre-atâtea toamne grele.
La ferestre curg perdele- ploi de lacrimi blestemate
Şi-mi cresc nori de plumb pe umeri şi pe aripi, vai de ele
Şi de versul fără muză din poeme zbuciumate!

Cum să te primesc la masă, când pe masă-s doar cuvinte
Într-o debandadă cruntă la un bal mascat de iarnă?
Să le ordonez în fraze,-n poezia mea cuminte,
N-am putere, când minciuna a-nceput deja să cearnă.

Au gonit o zi de vineri, când aveam vara sub gene,
Au pus lupii-n pod la pândă, să o sperie de moarte
Şi-a fugit cu flori şi iarbă pân' la tine, în poiene,
Unde m-aşteptai, iubite-n rai cu două paşapoarte.

Eu rămân pe pragul toamnei, tu cu vara-n buzunare,
Să aduni din curcubeie, ştii, alabastru-acela verde,
Şi să mi-l trimiţi prin poştă, să îl am pentru gustare,
Când vor viscoli colinde, gustul verii de-l voi pierde.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobecili - poezie în grai bănăţean

Dă trii nopţ ş-o dămijeană dau cu capu dă părece
Întrăbându-mă şe-nsamnă vorba asta, Dragobece?
Unge-am prins-o oare, frace, pă Cotunu nostru-al lung,
La ducheanu lu Ioniţă, o-am şicit-o-ntr-un ţăitung?

O-ntrăbai pă poştăriţă, l-întrăbai pă dom primari,
I-ntrăbai pă domnu dascăl şî pă şăfu lu şândari;
Nima n-o măi auzât-o, toţ m-or azvârlit dărapu:
"Du-ce să ce cauţ la doftor, că măcincă eşci cu capu!"

D-aia ce întrăb pă cine, ţucu-ţ mâna, dom părince,
Şe însamnă Dragobece? Că ce şciu un om cu mince!
- Nu şciu sigur, zâsă popa, dar io crică ce pomeni
Că-i vreun Valentain şî ăsta, da-i venit dî la olteni!

poezie de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de măr

Cărăuşul zilelor de ieri
era un simplu poştaş,
bucuros de aduceri aminte,
parcă vrăjit de-o sirenă stagiară,
ce solfegia dintr-o maşină
şi hipnotizat de-o lumină scumpă,
ce nu avea nicio apartenenţă politică;
o lumină făcută... aşa... de florile mărului!
Viaţa de sub pod n-are amintiri;
speranţa e flămânzită de-atâta post.
Cufărul negru cu versuri albe
pentru lumea cealaltă
nu-i simplu de-nţeles,
are rânduri şi-ntrebări rupte
de simţiri şi cuvinte-n veri netrăite,
deci e tot... de florile mărului!
Ca un final sigur de egalitate
într-o ironie reconfortantă
şi-o sete de pierdere,
aici e-o singură religie:

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şa peste lună

N-am legănat cu horă confuză,
În matca iubirii, curcubeul rotat,
Dar cu lumina de zare pe buză,
Am ridicat din ţărână un vad disperat!...

Şi zică-mi-o lumea, peste scânteie,
C-am şters unduirea de foc, în rafală,
Iubit-am şi-n stele pictată femeia
Şi flacăra verde, aprinsă şi pală!...

De-a surda poştaşul la curtea-mi înaltă,
Va bate mustangul în şea peste lună,
Trăiesc în cuvinte, când iambul tresaltă
Şi-s gata de luptă, din vârf de răsură!...

De-acuma prieteni, vă sunt salahor
Şi vă fac dimineaţa, ne-mai-văzută,
Din spatele rimei de foc mă cobor,
Să vă-mpuşc chiar de jos, din dedută!...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun (2007)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

În curte, vrăjiţi de lăptosul amurg bolnavii vin,
Prin brunele de toamnă firavi şi moi pătrund.
Timpuri de aur tânjesc ochii de vacs rotund,
Împliniţi de visări, de linişte şi vin.

Neputinţa lor se închide în stafii meschin.
Stele răspândesc tristeţea albă-n străfund.
În gri plin de-amăgiri sunete de clopot pătrund,
Priveşte cum groaznic se risipesc deplin.

Siluete batjocoritoare fără formă-ngenunchează
Şi flutură pe-ncrucişate negrele poteci.
O! Umbre de doliu pe ziduri se aşază.

Iar celelalte evadează prin negrele arcade;
Şi înnoptări din roşii-nfiorări pătează
Vântul de stele, asemeni furioaselor menade.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e felul acela de a te numi supravieţuitor

revii de undeva de unde lumea te-a întors pe dos
bezmetic umbli cu ochii închişi găseşti drumul spre casă
fără copaci fără triluri lovindu-te de umerii necunoscuţilor
fără zâmbet fără chef ascultând propriile bătăi din trup de pe trotuar
schiţând grimase de oboseală ori indiferenţă gesticulând acea dezaprobare
pentru toate câte cad peste oraş peste locuitorii lui începând cu strada
nu te dezminţi de aversiunea pentru mirosuri ieşite să-ţi taie calea
mai ceva decât pisica neagră fiindcă nici ea nu mai suportă altceva decât acoperişurile
zbenguiala în pajişte după fluturi şi bondari
ori printre flori săltând în loc să toarcă firul vieţii

te întorci din lumea largă într-un autobuz hodorogit care mai mult clămpăne decât rulează
nimeni nu priveşte în ochi pe nimeni niciun bărbat nu mai oferă locul vreunei femei
s-au terminat toţi mulţumeştii la intrarea în lume
ne ţinem de bare ne ţinem de coduri fără maniere
coborâm şi urcăm aceste mecanisme care ne poartă vremelnic
ticăie timpul în timpane se prefac a nu auzi nimic din ce doare
zebrele sunt pentru oameni preferă să nu facă altceva decât să se mişte independent
rotocoalele celor care trag pe nări ne afectează pasiv mă întreb dacă
mai există oameni sănătoşi am numărat cum se numără oile când n-ai somn

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e felul acela de a te numi supravieţuitor

revii de undeva de unde lumea te-a întors pe dos
bezmetic umbli cu ochii închişi găseşti drumul spre casă
fără copaci fără triluri lovindu-te de umerii necunoscuţilor
fără zâmbet fără chef ascultând propriile bătăi din trup de pe trotuar
schiţând grimase de oboseală ori indiferenţă gesticulând acea dezaprobare
pentru toate câte cad peste oraş peste locuitorii lui începând cu strada
nu te dezminţi de aversiunea pentru mirosuri ieşite să-ţi taie calea
mai ceva decât pisica neagră fiindcă nici ea nu mai suportă altceva decât acoperişurile
zbenguiala în pajişte după fluturi şi bondari
ori printre flori săltând în loc să toarcă firul vieţii

te întorci din lumea largă într-un autobuz hodorogit care mai mult clămpăne decât rulează
nimeni nu priveşte în ochi pe nimeni niciun bărbat nu mai oferă locul vreunei femei
s-au terminat toţi mulţumeştii la intrarea în lume
ne ţinem de bare ne ţinem de coduri fără maniere
coborâm şi urcăm aceste mecanisme care ne poartă vremelnic
ticăie timpul în timpane se prefac a nu auzi nimic din ce doare
zebrele sunt pentru oameni preferă să nu facă altceva decât să se mişte independent
rotocoalele celor care trag pe nări ne afectează pasiv mă întreb dacă
mai există oameni sănătoşi am numărat cum se numără oile când n-ai somn

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!