poezie şi poştă

De necrezut

Îmi pun în ordine
Viaţa de hârtie,
Înţeleg ce înseamnă
Socoteli şi chitanţe.

Cândva ştiam doar
Să-mi fac abonamente la gazete,
Acum plătesc facturi,
La bancă sau la poştă,
Se întâmplă de asemenea să scriu
Versuri.

De necrezut.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dimineaţă de dimineaţă
găsesc în cutia poştală
un fluture origami.
după ce scriu
pe aripile lui
poemul
tresare.

câte cuvinte
aş putea să înşir
cu o rază de soare?!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

15

lui Carmen Secere

tu ai 15
ani mai puţin decât o poetă în vârstă
când locuiam pe etaj
tu
mă alergai la poştă fă
când valuri de tsunami din fusta-metraj
eu
văd acum că eşti crudă
şi
aproape te iubesc aşa ca
la începutul acela
cu poezii risipite sub schela
pe care
o prăbuşim peste noi
cu adânci reverenţe
aşa...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carte poştală 2

Stau într-o cafenea la Târgu Mureş
Şi beau cafea.
Oraşu-i trist, ostil, semeţ şi gureş,
Cu lume rea.

N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am chef
Să mai scriu versuri:
În fiecare prost presimt un şef
Şi întrevăd demersuri.

Abandonat de tine, trag tutun
Şi mi-e cam silă,
Că-n barbă-aborigenele văd un
Semn de prăsilă.

Cum m-aş scula voievodal, drept, dac,
Într-un scurt iureş,
Întreagă cafeneaua praf s-o fac
La Târgu Mureş...

poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Mademoiselle S
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi în tandem

- Azi plouă-ncet cu stropi mărunţi şi calzi
Peste cireşii ninşi pe jumătate,
Meri'-nfloriţi privesc parcă-s heralzi
Ce-şi spală faţa albă de păcate.

Pe streaşina terasei, prinse-n joc,
Curg lacrimile ploi'-n rotocoale,
Eu le privesc şi trag cerneală-n toc,
Aş scrie versuri pe albastre coale,

Ţi le-aş trimite seara c-un poştaş,
Bătrân, dar să cunoască meserie,
Să-l ierţi când o să-ţi bată-n geam poznaş
Şi-o să recite-a noastră poezie.

- Pe-aici doar vântul bate, niciun strop
De ploaie n-a căzut... Pe-această vreme
Trec orele-n psihoticul galop,
Iar nopţile mă deapănă pe gheme.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi oamenii

când vremea testamentului
va alunga minutarul de pe cadran
noi, oamenii, vom fi încă aici
respirând greu şi aproape fără suflare
versuri mai albe ca aburul locomotivei.

cândva poştaşul bătea de două ori
iar sârma ghimpată mai despărţea
gardul vecinilor de câmpul cu maci.

problema întotdeauna este o ecuaţie
cu o necunoscută sau două,
viaţa,
Iisus răstignit pe troiţă
plânge cu lacrimi de sânge
satul ce-a rămas în copilărie
parcă nu mai este nici măcar
în pietre de hotar
la marginea lumii.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte

Priveşte cum plouă!
Îmi plouă mâinile şi trupul inert
Ciocârlia adormită într-un vers a uitare
Defunctul din mine vers cu braţele prinse de cruce
Şahul rozelor adormind cu trupul într-o răscruce
Afară poştaşul zăpezii în rana mea vântul porneşte
Priveşte cum plouă şi miră-te de timpul poveste!
Căptuşit cu secunde
Icoana din lumina magnifică mă priveşte
Cum mor, devenind sunetul dintr-o literă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele aprinse-n veioza uitată pe masă

Toamna biciuie frunzele din crengile cu degetele
Împletite. Iarna face magi din cioate în pădure.

Un ochi de ceaţă descoperă eşarfele împletite de timp,
Cerul le pune atent peste coamele vântului dure.

Pe ultimul trandafir înflorit buburuzele vor să moară,
Tu le expediezi în sicriul poeziilor dulci de acasă.

Eu le primesc prin poştaşul cu trompeta uscată
La adierea stelelor aprinse-n veioza uitată pe masă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise strânse cu făraşul

Noaptea strângi vise cu făraşul,
Dimineaţa le preia din uşă poştaşul,
Le pune frumos în cârca unui hoţ
Care zilnic lasă cerul fără roţi.

Căruţa lui arde. Visu-i urât.
Realitatea strânge amarnic de gât.
În câteva zvâcniri, rămâne să-nvie
Pata luminoasă de scuză-n poezie!

Ce gândesc urmaşii, copiii mărunţi,
Cu grijă, frumos, în vise crescuţi?
Vina trăieşte mereu, în clipe abrupte,
În praful rotit în pâini prefăcute!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tam tam

ea înţelege
că nimic nu înţelege
şi scrisoarea n-o primeşte
nu-şi face speranţe
de ruj
rimelul lângă prezervativ
testele driver picate cu brio
trage din ţigară ca un mujic

cutia ei poştală - un pântec
e plină cu flori de liliac
într-un mov relativ
ofertele de la penny

naivo te uiţi obosită
versurile sunt erecte
şi-ţi plac decolteurile

coperta face spume
balonaşe colorate în culori morbide

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!