Poezii despre poezie și uragane, pagina 2
Cântec pe navă
Pe mare, pe mare! Gata cu-acest somn de plumb;
Jucăușă, apa tremură în valuri
Și lovește ritmic pietrele din maluri.
Delfinii fac cercuri, lamantinii sforăie prelung,
Cântecele nevăzutelor sirene, ademenitoare și perlate,
Se-înalță, bule de-aer, printre subsuorii sargasei delicate.
Întindeți vela, înfigeți vâsla-n apă ca-n pământ lama unui plug:
Pe mare, pe mare! Gata cu-acest somn de plumb.
Pe mare, pe mare! Sufle vântu-n pânza învoaltă,
Furtunii urmeze-i alizeul blând,
Iar umbra uraganului, iute și întunecată,
Spargă scoica Tritonului stolul zilelor senine
Izbucnească,-asemeni unui vultur, spre înălțime,
Deasupra antilopelor, peste crestele alpine.
Ancora-i la post, nava se-înfioară gata de plecare;
Întindeți velele-n vânt. Pe mare, pe mare!
[...] Citește tot
poezie de Beddoes, Thomas Lovell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâna iernii vine...
Curând, ziua e mai scurtă ca noaptea,
Natura e răvășită, se răcește încet,
Umbre, lumini și vântul schimbă din nou vremea,
Albastrul cerului și păsările dispar la pachet.
Anotimpul culorilor dispare-n tăcerea adâncă,
Clipele frumoase trec la trecut și aerul se răcește,
Iarna apare ca un uragan ce te-nspăimântă,
Acum zâna iernii vine cu mii de artificii și noaptea o trezește.
E cam pustiu în zori în iarna ce îngheață,
Furtuni și freamătul zăpezii din nou o să reînvie,
Mă-ncântă albul pur că mă trezește la viață
Și vraja iernii-ntensă mă duce ușor în poezie.
E cunoscută iarna c-o iubim ca pe-o dulce și fragilă fată,
Iubim și clipele de viscol ce-și schimbă iar veșmântul
Și naște-n vis povestea din țara-ndepărtată,
Iar gândul meu prinde din nou conturul cu farmecul și cântul.
poezie de Eugenia Calancea (29 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monstrul comic
Este greu să fii și monstru și comic.
Doctorul Pemfigus avea darul să-i facă pe muribunzi să râdă.
Întâi - avea vocea de castron lovit cu o lingură.
Picioarele erau de circa trei ori mai lui ngi decât restul corpului.
Fiecare cuvânt rostit avea multiple înțelesuri.
Frunză însemna și pungă și strungă.
Viața însemna și moarte și călătorie.
Glumă - ciumă - pumă-gumă
cămilă - silă-milă-grilă
Datorită acestui joc, circa o jumătate din omenire fu salvată.
Printr-o ciudățenie, numărul conflictelor sângeroase a crescut uluitor.
Monstrul comic se întristă foarte și chiar începu să plângă.
Tristețea influențează starea electrică a atmosferei,
au început furtuni, ploi, uragane, planeta s-a pustiit.
A rămas în viață Monstrul comic, dar nu se știe ce glume a mai făcut.
Era singur. După un timp a apărut un tip - Bifidus.
Acesta ținea un jurnal, dar un incendiu a distrus acest valoros document.
Au rămas jumătăți de frază. O mierlă fluiera ca...
Un cerc se strânge... Voi deveni o riglă de...
Voiam să fiu o jimblă... Numai poeții pot...
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Roosevelt
Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman
Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!
Primitiv sau modern, simplu sau complicat,
tu semeni puțin cu George Washington și mult cu Nimrod.*
Tu ești Statele Unite,
tu ești viitorul invadator
al Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivă
care se roagă încă lui Isus și vorbește încă spaniola.
Ești un exemplar falnic și puternic al rasei tale;
ești cultivat, ești abil; ești opusul lui Tolstoi.
Când vine vorba de domesticirea cailor sau de uciderea tigrilor
ești un Alexandru Macedon, un Nabucodonosor.
(Tu ești un profesor de energie,
cum spun țicniții din zilele noastre.)
Tu crezi că viața este foc,
că progresul este o erupție;
unde pui glonțul
acolo pui viitorul.
Nu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Port sigur
Furtuna se-agită de multă vreme, dușmănoasă,
Plouă cu găleata, tună-asurzitor, vântul urlă
Rupând fâșii din velele-acestei nave rătăcite,
Care caută-un locșor căruia să-i poată spune-acasă.
Odinioară, parcă-n tinerețea lumii,
Soarele strălucea vesel pe cerul de azur,
Iar prova navei părea a-înainta-n eternitate;
Pe mare briză lină,-n slavă nori leneși, de-un alb pur.
Dar furtuna, pas cu pas, s-a-înstăpânit între pământ și cer,
Câteva averse repezite și tunete-n rafale,
Apoi ploaie-n torente și scăpărări de fulger
Și nicăieri un adăpost pe-învolburata mare.
Totuși, arar, câte-un curcubeu s-a mai ivit,
Reper de speranță-n ore de-încercări și disperare,
Vibrând în stropii ploii pe cerul vânăt-gri
Amintire din vremuri mai blânde și cu soare.
[...] Citește tot
poezie de Jennifer Hickok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apel pentru Libertate
(O poezie de succes în timpul Revoluției anticomuniste)
Autorul aduce aici un poem patriotic anticomunist revoluționar, scris în anul 1988, difuzat la două cunoscute posturi de radio cu emisiuni în limba română și reprodus în acea perioadă de câteva publicații din exil. Conținutul lui, care imediat a avut mare succes pretutindeni, în special în perioada Revoluției, fiind răspândit prin manifeste, vrea acum să încerce a arăta că nu și-a pierdut valoarea istorică nici până în zilele noastre... Poezia-apel, rătăcită pentru un timp, a fost regăsită și credem că se mai cuvine încă a fi reamintită.
Ea cerea atunci tuturor românilor să se răscoale împotriva tiraniei comuniste:
Să ne trezim, Români, din somnul cel de moarte,
Să facem Țării ultimul serviciu,
Câci nu e mare niciun sacrificiu
Când Țara doar de lacrimi are parte!
De-ajuns cu nefireasca amuțire!
De-ajuns cu așteptări, speranțe chioare!
Sosit-a ceasul toți să se răscoale!
Sosit-a ceasul sfânt de răzvrătire!
Sculați, Români, din Nistru pân' la Tisa!
Sculați, Români îngenunchiați sub cizme,
Să scoatem Țara de sub cataclisme,
S-amestecăm tiranii toți cu clisa!
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curriculum Vitae
1) M-am născut într-un Oraș Liber, lângă Marea Nordului.
2) În anul nașterii mele, banii erau rupți pentru
a face confetti. O franzelă costa un milion de mărci. Desigur,
nu-mi amintesc aceste lucruri.
3) Părinții și bunicii mă ocroteau. Lumea
în care trăiam era blândă și nu avea gheare.
4) Un corn al abundenței plin cu bunătăți m-a luat într-o clădire
cu clopote. O învățătoare cu sâni mari se ocupa de mine.
5) Acasă, rafturi pline cu cărți conectau pământul de paradis.
6) Duminicile copilul orașului se pierdea printre conuri de brad
și pâlcuri de ciuboțica-cucului, un tren aluneca spre zare.
7) Țara mea a fost lovită mai periculos de istorie decât
de cutremure sau de uragane.
[...] Citește tot
poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada închisorii din Reading
I
N-avea veșminte stacojii
Cu vin și sânge scrise,
Ci vin și sânge-avea pe mâini
Atunci când îl găsise
Cu fata moartă ce-o iubea
Și-n patu-i o ucise.
Mergea-ntre paznici, îmbrăcat
In sur costum ca ceața ;
Bonet vărgat purta pe cap ;
Schimonosindu-i fața ;
Dar n-am văzut nicicând un om
Privind mai lacom viața.
Nu, n-am văzut nicicând un om,
Sau vreun prizonier,
Holbat la peticul de-azur
(Ocnașii zic că-i cer),
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Constantin Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur -
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre poezie și uragane, adresa este: