Poezii despre poezie și uragane
poezii despre poezie și uragane.
Vântul poem diamant
Biciuind
în viteză
șuieră mereu asurzitor
când rece, când cald
"mătură" totul din calea sa
iar dacă se supără
se transformă repede
într-un uragan
amenințător.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceri tăcute
Cuibul unei perechi de berze tăcute
acoperă albastrul tăcut al cerului,
născut din tăcutele nopți trecute,
peste roadele tăcute ale ogorului.
Un pictor miop rupe un penel tăcut,
dar clădește un castel din petale mute
și-un zumzet de albine, pe un vis plăcut,
îl amestecă în culorile încă nevăzute.
Se varsă un mov tăcut pe norul trist,
mirele și mireasa nu vor să se sărute,
ecoul plecat devine un tăcut solist,
nimicul nu mai are umbre cunoscute.
Simbolurile sunt pe scările căzute,
un orb mai caută sclipirile-n nămol,
uraganele se dau pe știrile tăcute,
uscățive rime aduc un tăcut pistol.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uragane de seară
Vântul șuieră peste zăpezi în vară,
apele sunt mai mari decât aseară,
poduri cad, copacii nu au ramuri,
e vijelie, casele nu mai au geamuri,
averile se sfâșie într-un tumult,
doi ochi ascunși mă roagă să-i ascult.
Chiar marea blândă devine inamic,
sunt atâtea că nu mai este nimic,
plâng florile, izvoarele sunt râuri,
pe ape vin trei pui pe două scânduri,
un acoperiș în vale o să ajungă,
clopotul cântă din lovituri în dungă.
Cuvinte alese latră fără adaos,
rimele se bâlbâie într-un haos,
prin amalgamul de nori neobosiți,
unde de minute suntem părăsiți.
Din ochii triști mai cerem o secundă,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ikebane...
De sunt troiene, vifore extreme,
O să te caut până și-n amurg,
Nu voi muri, fii calmă, nu te teme,
Te voi găsi în prag la Demiurg...
Până atunci, la tine-n suflet cântă
Viori aprinse, licurici și greieri
Și-o crizantemă galbenă te-ncântă...
Te am în sânge toată și în creieri.
Și dacă, totuși, iarna dă semnale,
Ne-om pregăti un sideral colind,
Ne-om îngropa-n omături cardinale
Și vom sfârși poeme zămislind...
Te caut, deci, și-n gaură de șarpe,
Indiferent de timp sau de răstimp,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul V
Ca tu să mă auzi,
cuvintele mele
se îngustează câteodată
precum urmele pescărușilor pe plaje.
Colier, clopot amețit
pentru mâinile tale gingașe ca strugurii.
Și îmi privesc cuvintele din depărtare.
Ele găsesc un adăpost mai cald în tine decât în mine.
Ca iedera se înalță pe vechile-mi dureri.
La fel suie ziduri cețoase.
Tu ești vinovată pentru o astfel de trudă.
Ele zboară din bârlogul meu întunecat.
Totul se umple de tine, și tu umpli totul.
Înaintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit,
și îmi sunt mai vecine în tristețe decât tine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete, copil orfan
Mă simt copilul nopților stângace,
Cu trup golaș în friguri nesfârșite,
Cu tălpi zdrelite, de sânge năclăite,
Sub veri ce mor când timpul, ore, toarce.
Și sunt copilul lepădat pe lume,
Al nimănui, de nu-mi cunosc nici gena,
Iar lumea cască gura ca balena
Să mă înghită... mulți să mă sugrume...
Mă simt orfan gustând pelinuri crude,
Și sorb amar din poale de izvoare,
Prin toamne reci când frunza-n jale moare;
Și le zâmbesc crezând că îmi sunt rude.
Am umeri goi - nu să arăt povara
Pe care-o duc prin râs de uragane -
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă naivă
Doamne! Mai lasă-ne ochii minții limpezi
Să pieptănăm cu privirea
Perucile anotimpurilor împădurite încă de frumusețe,
Iar soarele să salte jucăuș printre povești nemuritoare
Și prin păduri de timpuri bune înveselite.
Doamne! În drumul vieții noastre scoate-ne în cale
Cascade de oameni minunați,
Răceala indiferenței fadă și molipsiroare
Vitalitatea lor unită s-o destrame.
Doamne! De trandafirii dragostei să nu ne lipsești
Și-n cuibul familiei nu-i lăsa să se ofilească,
Adună în jurul ei prieteni sfinți,
Călăuze bune pe drumul vieții stropit cu atâta otravă.
Doamne! În supărările tale nu tulbura limpezimea mărilor,
Tabloul viu al artei tale, deși prea multe nu merităm,
Dar asta va fi hrana noastră viitoare.
Mai bine ridică punți de curcubee între tine și noi
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru aleși (Parodie după poezia "Rugă pentru părinți" de Adrian Păunescu)
Enigmatici, neînțeleși,
Urmărindu-și rostul lor,
Lângă noi fură cu spor
Dragii noștri, dragi aleși.
Cheamă-i, Doamne, pe la tine
Să-i strunești să se oprească,
Țara să n-o jefuiască
Și noi să trăim mai bine.
Pentru-acei ce mint și fură
Dă un uragan, ceva,
Să-i dosești pe undeva,
Să le pui pământ pe gură.
Au plătit mulți idioți
Să pozeze patrioți ;
Nu suntem chiar toți netoți,
Să-nghițim doar mafioți!
[...] Citește tot
parodie de Mirela Grigore din Un râs asumat, după Adrian Păunescu
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florida
Un paradis terestru vibrând de cânt și flori,
Peninsulă de aur, etern scăldată-n soare,
Plonjată în Atlantic și beată de splendori,
Cu palmieri în freamăt și crânguri șoptitoare...
Culorile din aer, topite în amuguri,
Se-adună în arome de fragezi portocale,
Se diluează dulce peste moderne burguri
Sau se revarsă-n fierberi pe plaje vesperale.
Din tine, Terra-ntreagă palpează universul
Cu trenuri de rachete și-astronauți în zbor;
Prin ei, trimit în cosmos mesajul meu și versul
Ce-ți cântă măreția în ritm triumfător.
Floridă de surprize, Floridă parc-minune,
Floridă loc de basme, Floridă triumfală,
Floridă-amețitoare cum nu e alta-n lume,
Floridă înflorită cu-americană fală!
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când încă...
Erai ca un cântec de liră și nai,
Ecou al tăcerii de seară,
Prin mine, cu brațe de flori, alergai,
Când încă eram o vioară.
Valsam printre lumi neștiute de noi,
Doi fluturi cu aripi de ceară.
Muream și-nviam într-un zbor amândoi,
Când, încă în noi, era vară.
Scriam și pe nori și pe stele-un sonet
Și luna era, vai, geloasă,
Eram poezie în ritm violet
Și tu mă făceai mai frumoasă.
Se-oprise și timpul în loc, într-un vis
Și noaptea râdea pe sub gene,
Ningea cu iubire și flori de cais,
Când încă-nfloream în poiene.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre poezie și uragane, adresa este: