portrete şi viaţă

Scris fără cuvinte

Pe lacrima de suflet
O inimă s-a stins...
Este simţământul
Ca flacăra nestinsă,
Ce vine ca furtuna
Peste chipul nins
Afară dintr-un spirit
Cu dragoste încinsă.

Pe un portret din veac trecut
Sclipeşte o lumină,
Vin îngeri albi şi nevăzuţi –
Paznici de văzduh...
Se năpustesc pe trupul rece
Cu inimă divină,
Renăscând la viaţă
Pe cel murit în duh.

Sunt mult prea multe fără glas
În viaţa asta mică...

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfectul

Când privesc cerul, miile de stele
Ştiu că am făcut alegerea corectă
Tu eşti eroul din povestea vieţii mele,
Totul. Perfectul într-o lume defectă.

Braţele tale reuşesc să mă aline
Tu eşti începutul şi al meu sfârşit
M-aş pierde dacă te-aş pierde pe tine
Vreau să privim o viaţă fiecare răsărit.

Dragostea ne-a învăţat al ei alfabet,
Iar eu ani întregi am stat să te aştept
În minte se perindă al tău portret
Şi rămâi mereu tatuat în al meu piept.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 iulie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examen la geografie

se întoarce calul tău dezlegat
rumegând coroana de flori de tâmplă
potcoave de înfeminare
ascult cum ticăie metronomul uitat în priză
clavecinul la care şedeam lipiţi
cântând motete la 4 mâini
de ne era frig de mansardă

arde viaţa molcom în soba portativă
între do-re e timp şi de sub-sol
un fel de dragoste metafizică
în patul tău din fier sobru
mă uit la tine ca la un muzeu gratis
portrete în cărbune-fumatul interzis
tu îmi vorbeşti de arta etruscă
desenând în palmă sinoptici din noi
ecuatorul trece mai la sud de sâni
ca un hurican de vară şuie

hăuleşte îmi zici, strigă-mă pe nume

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Grauenfels
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă

Poarta sărutului, străpunsă
de adâncul somn al nopţii,
se strecoară în poarta versului,
dezmierdând somnul cu poarta iubirii
ce deschide labirintul seducător al necunoscutului,
poarta sărutului, coroana drumeţiilor celeste,
portretul vieţii este veşnicia,
poarta sărutului, dragoste eternă
pornită din poarta neschimbată
a simbolului puterii pragului!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret virtual

în viaţă n-am avut cu nimeni litigiu
şi am făcut cu cerul mirabil legământ
să întâmpin zilnic zorii de prestigiu
înmulţind lumina şi când mă frământ.

în amintiri albastre am găsit refugiu
unde stele s-au cuibărit în cânt
în viaţă n-am avut cu nimeni litigiu
şi am făcut cu cerul mirabil legământ.

chipul iubirii l-am transpus în solfegiu
spre universul magic îmi iau avânt
la şcoala vieţii mă simt în colegiu
învăţ trăinicia visului prin cuvânt.

în viaţă n-am avut cu nimeni litigiu
şi am făcut cu cerul mirabil legământ.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat discret

În sufletul adânc şi a inimii văpaie
Mă arde-un dor nebun, care mă-nconvoaie
El stăruie cu drag în ochii mei căprui
Atunci când e de faţă, dar mai ales când nu-i.

E un bărbat frumos, misterios, discret,
E greu să îl descriu şi să-i fac un portret,
E un bărbat sensibil ce-şi merită din plin
Statutul de şarmant, privire de felin

Şi fără să-mi dau seama, mă pomenesc mereu
Că-l pun în vârf ades, ca un real trofeu.
Ce cauţi tu aici, în viaţa mea, străine?
Umblând nestingherit prin vise şi suspine?

De ce îmi tulburi noaptea şi-mi furi seninătatea
Vrei să mă râdă lumea şi toată societatea?
Departe stai de mine, de visul meu secret
Şi fii ca până acum, fii un bărbat discret!

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

noaptea este o pasăre ce stă cu aripile sub pământ
şi ghearele înfipte în piatră
pe piept încă se mai văd tuşe vineţii de la ultimul asfinţit
neclintită în întuneric
nu şi-a învăţat zborul nici mersul
inima are bătăi de sânge coagulat
sub pleoapele închise ard manuscrisele unor îngeri divorţaţi
sau bolnavi de cancer, copii care trec printr-o naştere fără sfârşit
câteodată plutoane de execuţie ieşite la pensie
din plictiseală aranjează cu ciocul în linie dreaptă
mucuri de ţigară aruncate de morţii suferind de insomnie
un pictor beat pictează pe ziduri
portrete de praf şi fum
un leu pierdut adulmecă ceva în curtea unei biserici
scrutează luna cu o privire umană
apoi dispare în spatele gratiilor
acelaşi tren ruginit traversează oraşul
negăsind o gară
dragostea umblă de-o viaţă ca o prostituată pe străzile pustii
şi nimeni din oraş nu are bani destui

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Chiorean (13 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul e un biet om

cu dureri sub frunte
cu iluzii la inimă
cum să-i fac portretul
seamănă cu un sinucigaş
îl zgândăr sub pleoape
îi deschid privirea spre o floare
unde fluturii îşi dansau culorile
apoi încerc să-i surprind viaţa
care se scurge în poezie
prin transplatul cu cerul

pentru o clipă doar
a sărutat din sprâncene imensitatea
ca pe o încercare de a sări coarda cu luna
sau ca atunci când absolvea şotronul
cu magna cum laudae

abia acum portretul lui
aduce cu sinele

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cer fragmentat într-un orizont orizontal sau poem despre celălalt eu care a murit

într-o solidaritate suspectă
prejudecata mea este un portret din flori
căzut în partea a doua a calvarului
pentru că şi identităţile se pot naşte din mai multe mâini
la fel cum se nasc copiii din mai mulţi bărbaţi

în fiecare zi scriu tiranul din mine
până i se întunecă toate celulele
şi în fiecare noapte sunt ziua care a trăit
aşa că omule
prietene
dumnezeule
nici nu ai idee ce greu este să te ascunzi de tine
în tine

nimicul este o încăpere în care plouă
ştiai asta?

poezie de Daniel Dăian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna ce-mi picură din buze

aici mi-am regăsit sălăşluirea
într-un binecuvântat cuvânt
scrijelit în colţuroasa piatră-mormânt

aici zac eu
în teama nedefinită ce mă ţintuieşte-n umbre
povestindu-mi iubirile trecute
ce le-am uitat pe buze

atârn voinţa de-a trăi
în mormanul de necuvinte
şi rând pe rând plâng
plâng din mine tăcutele frunze-
iubirile trecute ce le-am uitat pe buze

aici zac eu
impetuos portret cu aură de suflet dezgolit
de patimi desfrunzit
lipesc din noianul de frunze câte-o toamnă

[...] Citeşte tot

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!