Poezii despre suflet și întuneric, pagina 2
Adio
Adio suflet părăsit de trup,
Adio ochi scăldați în lacrimi,
Să mă scuzați că n-am putut
Să vă șoptesc din nou dulce șoapte.
E întuneric și e frig
Și sufletul mă doare,
Aș vrea să strig,
Dar cine mă aude oare?
Nopți de-a rândul voi stătea
La geam privind cum luna pe cer răsare
De tine îmi voi aminti cu drag,
Adio, iubrea mea ce mare.
poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele
Sufletul sistemului solar,
Orbitor și auriu,
Are grijă de toate planetele sale...
Razele sale strălucitoare
Energie împrăștiind,
Luminând întunericul,
E astrul central.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noapte
Acuma când, în noapte, la tine gându-mi port,
Mi-e sufletul o casă din care-ai dus un mort.
Tot mai plutește încă fiorul stinsei vieți,
Sunt urme de răsuflet ce-s scrise pe păreți...
Dar e atâta umbră în golul ce-a rămas
Și-atâta întuneric se lasă ceas cu ceas,
Că, dornic să se spargă pustiul mut și sec,
Aș vrea să-mi nărui casa -- s-o nărui și să plec...
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foaie verde
Codrule,
Dă-mi o frunză de sus,
pentru lumină și pentru tinerețe,
Și pentru viața care nu moare.
Codrule,
Dă-mi o frunză de jos,
Pentru întuneric și pentru bătrânețe;
Și pentru moartea care nu învie.
Noi ne-am scris sufletul
Pe frunze...
Codrule,
Dă-mi toate frunzele tale
Să cânt cu ele.
Sau mai bine cântă tu
Și cu sufletul meu.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete, bun la toate
O, suflete, bun la toate!
La privit pe fereastră
La întuneric,
La mersul femeilor
Și la apreciat distanța între două gâze.
Poate că abuzăm de tine,
Folosindu-te ca pe o perie,
Ca pe un burete
Ca pe o stea,
Ca pe un telescop,
Ca pe o cârpă.
Săpați la suflet, ca niște cârtițe
La lumina aerului orbitor:
Cu care gheare s-o fi săpând lumina
Și cum să faci în ea galerii?
Mă gândesc uneori că tu ne încurci,
Că ne ești prea devreme, suflete,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e toamnă-n suflet
mi-e toamnă-n suflet
când cocorii pleacă
și vântul e vuiet
când frigul usucă
pe rozele decolorate
petalele-s ninse
și zilele trec înșirate
anost întunecoase...
#
mi-e toamnă în suflet
când tu nu-mi ești aproape
iar dorul meu te strigă
și cerul picură ape
fără să-l stingă
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și...
și scârție focul în vatră
și arde și arde în piept
și-n inima asta de piatră
un dulce și tainic aștept
și ploaia se trece-n ninsoare
și aeru-n ace de pin
și-n sufletul ăsta mai moare
o tristă petală de crin
și noaptea se lasă -n tăcere
și iar întunericul frânge
și iar îmi mângâie himere
fluizii solidului sânge...
poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurare
Cu toate că i-am spus că nu vreau
Mi-a dat noaptea-n somn să beau
Întuneric, și am băut urna întreagă.
Ce-o fi să fie, să se aleagă.
Puteam să știu că-n zeama ei suavă
Albastra alburie era otravă?
M-am îmbătat? Am murit?
Lăsați-mă să dorm... M-am copilărit...
Cine mai bate, nu sunt acasă,
Cine întreabă, lasă...
Cui mai pot să-i ies în drum
Cu sufletul meu de acum?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aștept amurgul
În bolta înstelată-mi scald privirea
Și știu că și eu port în suflet
Stele multe, multe,
Și căi lactee,
Minunile întunericului,
Dar nu le văd,
Am prea mult soare-n mine
De aceea nu le văd.
Aștept să îmi apună ziua
Și zarea mea pleoapa să-și închidă,
Mi-aștept amurgul, noaptea și durerea
Și să răsară-n mine stelele,
Stelele mele
Pe care încă niciodată
Nu le-am văzut...
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecare și boală
Mi-am vindecat sufletul de întuneric
Dar nu-i mai vorbesc sufletului ca în copliărie.
Speranțele sunt ca fluturii de hârtie...
Dacă nu înlăturăm cauza durerii sufletești,
Nu ne putem vindeca gândul.
Suntem propriul psiholog, trecând cu umbrele mâinilor noastre
peste pielea încinsă a destinului.
Vindecarea mustește-n noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suflet și întuneric, adresa este: