Poezii despre suflet și întuneric, pagina 3
Încredere
Nu cel mai ager câștigă cursa-n lunga luptă,
Nu cel mai puternic din izbânzi se-înfruptă,
Nu pentru credincios e grația divină,
Nici pentru-înțelept harul de lumină.
Adesea, șovăielnice picioare
Ajung primele în poiană, la izvoare;
Iar cei care merg prin întunericul cel mare
Primesc primii-în suflet razele de soare.
poezie clasică de Henry Van Dyke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solilocviu
Iubirea-n cer cu luna se certa
că-n frumusețe nu-i chip s-o întreacă.
Înfiorate cuvinte și-au spus. A pierduților stea
dincolo, dincolo încerca să mă treacă.
Neștiind a trăi, ascultam
cum bate novembre pădurile moarte,
întunecat, neștiind a trăi,
sufletul se-mbătase de moarte.
Iubirea-n cer cu luna se certa...
O, masca ei cumplită, de Gorgonă,
și părul auriu care cădea,
un fum, un foc, dintr-o lunară zonă.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de dragoste
Cum îmi pot ține sufletul să nu-l atingă
pe al tău? Cum să-l înalț deasupra ta
spre alte lucruri?
O, cum l-aș așeza lângă altele pierdute-n
întunericul străinei liniști, ce nu cutremură
când adâncimile ți se freamătă.
Dar tot ce ne atinge, pe tine și pe mine,
Ne-mpreunează-ntr-un arcuș
care pe două corzi o notă scoate.
Pe care instrument suntem întinși?
Și care virtuos ne ține-n mâini?
O, dulce cântec.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină
îngenunchez în fața ta,
lumină,
tu dai contur lucrurilor,
fără tine
viața
ar fi
o lungă și interminabilă
noapte.
tu ești fericirea
ochiului,
cu tine
zborul devine
vis.
tu gonești întunericul
din suflete
și urci spre etern
tot ce are mai înălțător
viața.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
dacă aș vorbi
aș înveli fiecare cuvânt
în doruri și vise nespuse
aș culege umbrele nopții
și aș porni din nou la drum
când nu va fi lumină
aș scotoci printre gânduri
crestând întunericul cu degetele sufletului
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe aripi de vis
Izvorâtă din adâncuri
abisale
pânza nopții-ncet de lasă
în încăperea sufletului,
căutând întunericul
ascuns
în beciul amintirilor;
în liniștea mângâietoare
ascultă fermecată
glasul timpului;
se uită-n Cutia Pandorei
deschisă
și-acoperă flacăra speranței
stinsă;
închide dulapul gândurilor,
pășind sfioasă pe aleea
uitării;
se așează la masa
tăcerii,
alături de sufletul obosit
[...] Citește tot
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
...din întuneric spre lumină...
Sentiment obscur, o stare latentă...
Privesc oglindirea ei într-o ființă inertă...
Nori de furtună se-adună pe cer,
Dincolo de ei lacrimi pălesc,
Cad în ocean, în întuneric,
Vibrații se simt până-n abis...
Sufletul se pierde, totul e trist...
Speranța nu moare...
Se-aude din cer bătaie de aripi...
Lumina m-absoarbe din depărtare,
În sufletul meu aproape o simt...
Acum e trăire, nu existență...
Acesta-i finalul în Paradis.
poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn
Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă.
Se retrag în pădure și-n peșteri potecile,
gornicul nu mai vorbește.
Buhe sure s-așază ca urne pe brazi.
În întunericul fără de martori
se liniștesc păsări, sânge, țară
și aventuri în cari veșnic recazi.
Dăinuie un suflet în adieri,
fără azi,
fără ieri.
Cu zvonuri surde prin arbori
se ridică veacuri fierbinți.
În somn sângele meu ca un val
se trage din mine
înapoi în părinți.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea lor
Frigul se întețește
Trec pe lângă el
Timpul se oprește
Totul e altfel.
Loc prea întunecat
Si unic de fel
Cine-i împărat?
Oare Azrael?
Luna se ascunde
In nori de hârtie
Din pământ se-aud
Șoapte din sicrie.
Preoți la un loc
Din Scripturi citind
Învăluiți cu foc
Crucile aprind.
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magice gălbenele
Întunericul serii coboară din munți
Cu mâna ta ce-mi mângâie chipul,
În cameră, gălbenele-n ulcele de pământ
ne zâmbesc
Pe muzica neuitatelor clipe.
Privirea ta delicat trandafir
Mă cheamă s-o sorb cu săruturi,
Oglinzile sufletului să-și găsească
în lumină ecou
Doar simțind esența din gânduri.
Ești aproape, acum, de sufletul meu,
În freamătul frunzelor toamnei!
Pe cer, doar stelele ne mai vorbesc
În ploi ce cad valuri-valuri
Vestitorii nopților ce-și aduc din trecut
Dorințele transformate în fluturi,
Petalele gălbenelelor, uitate de timp,
În pletele-ți jucăușe cu vântul...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri O avalanșă de tandrețe (octombrie 2014)
Adăugat de Diana Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suflet și întuneric, adresa este: