suflet şi violenţă

Vânt, zăpadă şi migrene 2

nu mai am mâini de ceva vreme
nici picioare
sau coaste sau viitor
ci numai imaginea lor
mă încredinţează că respir
cu aceeaşi forţă
cu care miliarde de oameni se luptă să trăiască
şi dacă nimic n-ar fi fost
nu mai aprindeam în miezul nopţii
o ţigară sub streaşină
aşteptând ca din norii negrii
răstigniţi în coastele caselor
să ningă
vântul loveşte în garduri, porţi
copaci, maşini, reviste, faruri
colcăie pustiul de singurătate
şi cu atătea nopţi nedormite-n spate
mă amăgesc trăind lângă oamenii
pe care îi iubesc
ascult cum deasupra sufletele iubirilor mele

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Daniel Toader
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să curgă vinul!

În cupa opacă, de sticlă,
Un lichid vâscos cu miros de ambră.
Dintr-un ciubăraş picură vinul,
Perle limpezi, roşii.
Din dragoni fierţi şi rumenite păsări phoenix
Lăcrimează grăsimi de jad;
Paravane transparente, perdele brodate
Încadrează aceste adieri parfumate.

Sunaţi, trompete-ale dragonilor!
Răpăiţi tobe-ale aligatorilor!
Dinţi strălucind în cântec,
Talii zvelte dansând.
Mai ales acum,
Când zilele verzi de primăvară,
Se adâncesc în amurg,
Iar petalele florilor cad din piersici,
În rafale-învolburate roz.
Te rog acum din suflet, rămâi beat
Până la sfârşitul zilelor tale,

[...] Citeşte tot

poezie de Li He, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiului meu

e lângă mine de când lumea

şi parcă vrea să vină mai aproape
îmi intră în spaţiul vital

a devenit obişnuinţă:
îi spun toate secretele
iar uneori mă sfătuiesc cu el

în foşnetul lui mă trezesc

începutul zilei albastru
îl văd prin verdele frunzelor lui

când violent dansează
mă liniştesc: ziua va fi perfectă

alteori, suferă lângă mine în tăcere

pe seară

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harold Arnett

Mă sprijineam de marginea sobei, bolnav, bolnav,
Gândindu-mă la degradarea mea, privind în gol,
Slăbit de căldura amiezii.
Clopotul unei biserici bătea trist undeva departe,
Se auzea plânsul unui sugar
Şi tusea lui John Yarnell;
Zăceam febril, înfierbântat, stingându-mă încet –
Apoi, vocea violentă a nevestei:
"Ai grijă, se ard cartofii!"
Îi miroseam... am simţit un dezgust copleşitor.
Am apăsat trăgaciul... întuneric... lumină...
Un regret nespus... o încercare de a reveni iarăşi în lume.
Prea târziu! De aceea am venit aici
Cu plămâni, pentru a respira... dar aici, având plămâni, nu poţi respira,
Deşi trebuie să respiri.
În ce constă folosul evadării din lume
Când nici un suflet nu poate eluda eternul destin al vieţii?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile pe care nu le-am scris

stau cuminţi. nu plâng, nu se vaită, nu cer. aşteaptă
când şi când ies la poarta sufletului şi privesc lung către niciunde
e modul lor de a protesta. în tăcere.

cuvintele pe care nu le-am rostit sunt cumva diferite
sapă la temelia încrederii şi caută scăpare
chiar dacă ştiu că niciodată nu vor apuca limina tiparului

tăcerile mele sunt ca albastrul cerului. senine.
norii vin şi pleacă. culorile se amestecă liniştit sau cu violenţă
dar albastrul rămâne albastru şi tăcerile rămân tăceri

din adâncul neundelui atotcuprinzător se ridică imaginea unui arbust
ce se încăpăţânează să trăiască. nisipul se strânge în jur ca o cazemată sufocandu-l,
dar el tot mai are puterea să ridice câteva frunze la soare, dezvinovăţindu-se

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele ce vor urma

Nu ştiu cât voi mai trăi,
Sub ce auspiciu voi muri.
Nu ştiu cum şi nu ştiu cât
Va mai îndura acest pământ.
Lacrimi înabuşite şi durere mascată,
Războaie şi mascaradă.
Atâta ură, fără masură,
lupte de stradă.
Atâta violenţă,
Uităm că suntem fraţi,
A patriei mamă.
Ne sfâşiem între noi,
Pentru ideea de mai bine,
Ne furăm unii pe alţii,
Să ne asigurăm traiul zilei de mâine.
Vărsare de sânge,
Priviri care ucid,
Rămânem consternaţi
la toate ce se-ntâmplă,
Nu ne pasă, câtuşi de puţin.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voluptatea naivităţii

Naivitatea mea urcă până la cer
şi este sublimul la îndemîna fiecăruia,
oricine poate să-şi petreacă o vacanţă
în sufletul meu şi
la adăpostul pleoapelor mele...

Ce plăcut e să mă las dominat
de naivitatea-mi des gustată
de către cei care nu cunosc încă această
splendoare a fiinţei!

Cum m-aş consola eu de violenţa
acestei lumi, dacă n-aş fi naiv?

Cum mi-aş mai deschide eu privirile
spre oameni, dacă n-aş avea
voluptatea naivităţii
şi, dacă voi nu mi-aţi tălmăci,
în scopuri nobile,
infinitul naivităţii mele?

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremuri întunecate

În vremuri întunecate ochii încep să vadă,
Mi-am întâlnit umbra într-o umbră mai mare;
Mi-am auzit ecoul în ecourile pădurii –
Un domn al naturii jelindu-se unui copac sub zadă.
Trăiesc între stârci şi pitulici, străin între străini,
Printre fiare pe deal şi şerpii din vizuini.
Ce este nebunia, dacă nu nobleţea unui suflet
În dezacord cu împrejurările zilei care ia foc!
Cunosc puritatea disperării în ultima-i esenţă,
Umbra mea pironită de un perete transpirat.
Acel loc, departe-între stânci, e-o peşteră, un adăpost
Sau o răscruce de vânturi? Între extreme-îmi caut rost.

O furtună permanentă de similarităţi!
O noapte căzând în fâlfâit de păsări, o lună zdrenţuită,
Iar în mijlocul zilei, întunericul întorcându-se din nou!
Un om merge departe pentru-a afla cine este, ca şi alte dăţi –
Moartea sinelui în lunga noapte indiferentă, de smoală,
Când toate formele naturale emană-o lumină ireală.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flash

încerci să scapi fetiţa
de oamenii răi conduşi de
omul rău care slujea o faţă
bisericească vândută diavolului
erau păsări de pradă cu înfăţişare
umană şi suflet de fiară

*
violenţa a început într-o noapte
când toată lumea era beată
sau drogată
umblau cu ţigările în colţul gurii
morţii umblau pe stradă
cu toporul înfipt în vârful capului
alţii aveau inimile străpunse

*
conduc cu viteză să nu adorm
mă arunc în gol de la ultimul etaj
după ce m-a sărutat un înger

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Box

Ne preamărim în violenţă
De antici ce-am rămas, helas,
Nişte-anacronici de pripas...
Regn-top etern de decadenţă.

Suntem rămaşi gladiatori
'n ascuns de suflet mii de ani,
Vânzânu-ne "exist" pe bani...
Umplând arene cu sudori.

La gust de sânge midriatici
Ne aţâţăm propriu-eroism;
Suntem carnali în egoism
Şi facem din călăi... simpatici.

Bătaia-n fals o promovăm
Jucând instinctul animalic...
Ne bălăcind în haimanalic
Scrâşnind din dinţi ne elevăm.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!